ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 526/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 12 februarie 2019, reclamanta A. a solicitat anularea Dispoziției nr. 34 din 14 ianuarie 2019 emisă de Primarul orașului Târgu Neamț, prin care i-a fost respinsă ca tardivă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul preluat abuziv de către stat în anul 1942. 2 .Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Prin Sentința nr. 315 din 28 mai 2019, Tribunalul Neamț, secția I civilă, și de contencios administrativ a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul Primarul municipiului Piatra-Neamț și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

3 . Hotărârea pronunțată de curtea de apel în apel Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 760 din 4 noiembrie 2097, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței tribunalului. 4. Cererea de recurs Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamanta a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2019. La termenul din 28 ianuarie 2019, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului pe care o va admite pentru următoarele considerente: Litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Legea nr. 10/2001, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel " . Rezultă deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

De asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010. Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 28 mai 2019. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010. În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară." Față de cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 760 din 4 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bacău, atacată în speță, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 760 din 4 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2020. GGC - CL