Decizia nr. 5777/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 34/2019 a Curții de Apel Suceava

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la data de 04.09.2015 pe rolul Curții de apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. Acet S.A. prin director general ing. A. în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 2905/02.03.2015 emisă de pârât și pe cale de consecință și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.01.2015 încheiată cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Direcția Generală AM POS Mediu, ca fiind nelegale.

Sentința instanței de fond Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2015 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. Pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecare cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2015 a Curții de Apel Suceava. Prin sentința nr. 34 din data de 19 martie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta S.C. Acet S.A. Suceava prin director general ing. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu București prin ministrul fondurilor europene. Anulează Decizia nr. 2905/02.03.2015 emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de management POS Mediu și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/08.01.2015 încheiată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor Direcția Generală AM POS Mediu. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 6600 RON cheltuieli de judecată.".

Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2015 și a sentinței nr. 34 din data de 19 martie 2019 a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În ceea ce privește motivele de recurs îndreptate împotriva încheierii din data de 17.11.2015, acestea nu vor fi redate, dat fiind soluția de respingere ca tardivă a cererii de recurs. În ceea ce privește sentința recurată, apreciază că motivele pe care se sprijină soluția sunt contradictorii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. De asemenea, învederează că se impun cu autoritate de lucru jduecat chestiunile de drept ce au fost dezlegate în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 Învederează recurentul că în mod greșit prima instanță a reținut că ar fi existat o pretinsă încălcare a dreptului la informare și a dreptului la apărare față de intimata reclamantă. Proiectul notei de constatare este un act premergător iar o eventuală eroare materială nu poate conduce la anularea Notei de constatare. Mai mult, nu s-a probat o vătămare produsă destinatarului actului cât timp intimata a utilizat toate mijloacele de apărare prevăzute de lege, fiindu-i comunicată atât Nota de constatare nr. x/2015 finală cât și Decizia nr. 2905/02.03.2015. În privința Deciziei nr. 2905/02.03.2015, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că intimata nu ar fi încălcat principiul tratamentului egal prin nesolicitarea de clarificări tuturor ofertanților. Se impunea ca instanța de fond să constate că, în mnod corect s-a respins contestația administrativă întrucât prin modificările aduse documentației de atribuire codnuc la încălcarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție și, de asemenea, exclud de la suportarea de la bugetul de stat a creanței bugetare rezultate din corecțiile financiare aplicate prin Nota de constatare nr. x/2015, în condițiile în care la dosar se regăsea sentința nr. 33/2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, cuprinzând și aceste dezlegări de drept incidente în cauză. Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a celor statuate prin decizia nr. 6905/2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. În litigiul derulat în cadrul dosarului nr. x/2013, instanța a dispus reluarea procedurii în vederea verificării condițiilor de admisibilitate a ofertelor participante la procedura de atribuire însă acest fapt nu conferea dreptul intimatei de a solicita noi clarificări, ci doar verificarea documentelor depuse, fiind creată o situație defavorabilă celorlalți ofertanți care aveau depuse deja toate documentele solicitate sau cărora nu li s-au solicitat aceleași clarificări solicitate ofertantului câștigător. În consecință, a solicitat admiterea recursului, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimată Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului promovat împotriva încheierii de ședință din data de 17.11.2015. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința primei instanțe este legală și corespunzător motivată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 17 noiembrie 2015, acesta este tardiv formulat. Prin încheierea din 17.11.2015, prima instanță a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării procesului poate fi atacată cu recurs, în mod separat, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Suspendarea judecării procesului în fond a durat de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea - 17.11.2015- și până la data pronunțării încheierii prin care a fost admisă cererea de repunere pe rol a cauzei - 12.02.2019. Pe toată durata suspendării judecării cauzei, pârâta nu a înțeles să formuleze recurs împotriva încheierii, recursul fiind declarat abia la data de 11.07.2019, odată cu atacarea sentinței prin care s-a soluționat fondul pricinii. Potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. În consecință, recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva încheierii din data de 17 noiembrie 2015 va fi respins ca tardiv formulat. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat față de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și urmează a-l admite pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Un prim motiv de nelegalitate valorificat de recurent este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Din această perspectivă, sunt vizate ipotezele de motivare insuficientă și contradictorie a hotărârii primei instanțe. Din analiza considerentelor hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei. Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. Într-adevăr, nu se regăsește o explicație din partea primei instanțe cu privire la incidența soluției pronunțate în dosarul nr. x/2015 și motivele pentru care a ar avea relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care suspendase judecarea cauzei însă aceste aspecte nu sunt de natură a conduce la concluzia că hotărârea nu ar fi motivată în raport de soluția pronunțată iar recurenta nu a formulat recurs în termenul legal împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, astfel cum s-a arătat anterior. În consecință, nu este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Prin Nota de constatare a neregulilor nr. x/08.01.2015 s-a stabilit o corecție financiară în sarcina reclamantei, reținându-se încălcarea principiului tratamentului egal prin tratarea discreționară a unor ofertanți declarați necâștigători și preferențială a ofertantului câștigător. Astfel, s-a apreciat că, prin solicitarea de clarificări Asocierii S.C. B. S.A. - C. S.A., în legătură că cerința nr. 3, "studiile, pregătirea profesională și calificarea persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor" din fișa de date capitolul III 2.3. "capacitatea tehnică și/sau profesională", după pronunțarea deciziei Curții de Apel Suceava nr. 6905/17.09.2013, în condițiile în care aceleași servicii i se solicitaseră anterior clarificării în legătură cu această cerință, autoritatea contractantă a încălcat principiul tratamentului egal față de ceilalți participanți la procedura de atribuire, principiu reglementat de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Un prim motiv de nulitate reținut de prima instanță este presupusa încălcare a dreptului la apărare care ar fi provocat reclamantei o vătămare ce nu poate fi reparată decât prin anularea actelor contestate. La aplicarea acestei sancțiuni, prima instanță a reținut că proiectul notei de constatare, la punctele 4,7,9,10 și 14, are un conținut diferit de cel al Notei de constatare a neregulilor nr. x/08.01.2015. Aprecierile primei instanțe sunt eronate, erorile strecurate în cuprinsul proiectului nefiind de natură a conduce la încălcarea dreptului reclamantei la apărare și a dreptului de a fi ascultată și nicidecum nu i s-a produs o vătămare, întrucât a avut posibilitatea de a formula contestația administrativă, bazată pe informațiile din Nota de constatare. De asemenea, a contestat în instanță atât decizia de soluționare a contestației cât și nota de constatare. Proiectul notei de constatare este un simplu act de informare, neproducând efecte juridice, astfel că erorile nu pot conduce la nevalabilitatea actelor administrative întocmite ulterior. Cât timp nota de constatare a fost comunicată intimatei, nu se poate afirma că nu a fost informată corespunzător, aceasta uzând de toate mijloacele procedurale puse la dispoziție. De altfel, s-a aplicat sancțiunea nulității fără o explicație pertinentă din partea primei instanțe în ceea ce privește vătămarea produsă reclamantei, care a avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la nota de constatare și la decizia de soluționare a contestației, astfel că nu este incidentă jurisprudența europeană invocată prin considerente. De altfel, după cum în mod pertinent a observat recurentul, obiectul acțiunii în anulare este reprezentat de decizia de soluționare a contestației administrative, conform dispozițiilor art. 46 și 51 din O.U.G. nr. 66/2011, care nu poate fi anulată doar pentru motivul că în proiectul notei de constatare (act care nu produce efecte juridice), s-au strecurat erori. În consecință, acest motiv de nulitate invocat de reclamanta intimată și reținut de prima instanță este neîntemeiat. Prin Nota de constatare a neregulilor nr. x/08.01.2015 s-a reținut că intimata a încălcat principiul tratamentului egal prin faptul că, prin solicitarea de clarificări Asocierii S.C. B. S.A. - C. S.A., în legătură că cerința nr. 3, "studiile, pregătirea profesională și calificarea persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor" din fișa de date, capitolul III 2.3. "capacitatea tehnică și/sau profesională", după pronunțarea deciziei Curții de Apel Suceava nr. 6905/17.09.2013, în condițiile în care aceleași servicii i se solicitaseră anterior clarificării în legătură cu această cerință, autoritatea contractantă a încălcat principiul tratamentului egal față de ceilalți participanți la procedura de atribuire, principiu reglementat de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin decizia nr. 6905/17.09.2013 a Curții de Apel Suceava s-a admis plângerea formulată de petenta S.C. D. S.A. și s-a anulat adresa autorității contractante nr. 6862/12.04.2013 prin care a fost comunicat rezultatul procedurii, decizia autorității contractante prin care a fost desemnată câștigătoare oferta depusă de asocierea B. S.A. și raportul procedurii de atribuire. A fost obligată autoritatea contractantă la reluarea procedurii, în vederea verificării condițiilor de admisibilitate a ofertelor participante în procedura de atribuire și stabilirea participantului câștigător în conformitate cu criteriul de atribuire stabilit în fișa de date. A reținut Curtea de Apel Suceava că, la capitolul III 2.3, cerința 3 din fișa de date, autoritatea contractantă a impus că "...se vor prezenta pentru fiecare dintre persoanele responsabile pentru execuția lucrărilor: (...) dovada că a mai participat în cel puțin un contract similar în care să fi deținut aceeași poziție". Pentru a proba cele două condiții de experiență cerute persoanelor responsabile pentru execuția lucrărilor, asocierea condusă de S.C. B. S.A. a depus recomandări ce confirmă execuția de proiecte similare, fără a se specifica poziția deținută de angajați, în condițiile în care în documentație sunt enumerate ca persoane responsabile pentru execuția lucrărilor managerul de proiect coordonatorul proiectare și construcție, inginerul de proces epurare ape uzate și șeful de șantier. Curtea nu a considerat că dovada cerută în fișa de date este satisfăcută prin recomandarea făcută de una din membrele asocierii ofertante și, chiar acceptând recomandarea, nu s-a reținut că s-a făcut dovada că persoanele responsabile au deținut aceeași poziție în proiectul similar. De altfel, chiar autoritatea contractantă a confirmat că cerința de experiență similară a fost făcută de oferta câștigătoare exclusiv prin recomandări și cv-urile angajaților. Din perspectiva instanței de control judiciar, judecătorul fondului a realizat o interpretare eronată a considerentelor și dispozitivului deciziei nr. 6905/17.09.2013 a Curții de Apel Suceava (redate anterior), ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite. În niciun caz autoritatea contractantă nu trebuia ca, după pronunțarea hotărârii judecătorești, să permită unui ofertant să completeze oferta cu noi documente fără ca cerințele din anunțul de participare să prevadă acest lucru și fără ca ceilalți participanți la procedură să beneficieze de același tratament. În aceste condiții, în mod corect s-a reținut prin Nota de constatare că intimata a încălcat principiile nediscriminării, al tratamentului egal și al transparenței, prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. De altfel, contrar celor reținute de prima instanță, se apreciază că au fost încălcate prevederile art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006 care, la ultima teză, prevăd că "autoritatea contractantă nu are dreptul ca prin clarificările/completările solicitate să determine apariția unui avantaj evident în favoarea unui ofertant/candidat". În urma pronunțării deciziei Curții de Apel Suceava, intimata, în calitate de autoritate contractantă, trebuia să reia verificarea condițiilor de admisibilitate a ofertelor depuse, participante la procedură și nu să solicite clarificări aceluiași ofertant, fiind necesar ca toți ofertanții să beneficieze de același tratament. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.