ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3827/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Sociatatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Infrastructură Mare - Autoritatea de Management POS Mediu: - anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.12.2016; - anularea deciziei nr. 12654/08.03.2016 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva notei de constatare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 740 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a anulat decizia nr. 12654/08.03.2016 și nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor nr. x/29.12.2016, ambele emise de pârât.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 740 din 21 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, în măsura rejudecării fondului cauzei, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de A. S.A. În motivarea recursului arată că sentința este nemotivată, prin neluarea în considerare a apărărilor pârâtului invocate prin întâmpinarea depusă în termenul legal. Motivarea soluției impune ca instanța să facă o analiză proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante ale cauzei, cu examinarea argumentelor părților. O motivare sumară și confuză echivalează cu nemotivarea și atrage nulitatea hotărârii. Dreptul la un proces echitabil înglobează dreptul părților de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază pertinente, iar acestea trebuie examinate efectiv de către instanța sesizată. Or, în considerentele hotărârii, prima instanță și-a însușit în exclusivitate argumentele reclamantei, nefiind respectată de către judecător obligația sa de a arăta motivele pentru care a adoptat soluția, respectiv cele pentru care a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte părți. Instanța de fond a înlăturat corecția financiară aplicată fără a arăta de ce a ajuns la concluzia caracterului nerestrictiv al cerințelor. Prin cel de-al doilea rând de critici, recurentul-ppârât invocă încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Contractul de servicii nr. x/21.04.2015 a fost atribuit prin aplicarea de criterii de atribuire nelegale, respectiv prin folosirea unor criterii de calificare și selecție ca factori de evaluare a ofertelor. Instanța de fond a constatat în mod eronat că factorii criticați nu ar constitui criterii de calificare și selecție, astfel cum sunt prevăzuți de art. 176 din O.U.G. nr. 66/2011, ci caracteristici ale serviciilor ofertate. Trimițând la fiecare din cei trei factori de evaluare considerați restrictivi/de natura criteriilor de calificare și selecție și la descrierea acestora din fișa de date a achiziției, recurentul arată că, din însăși descrierea menționată, rezultă că cei trei factori de evaluare reprezintă elemente care pot fi folosite drept criterii de selecție a ofertanților, din perspectiva capacității lor tehnice de a duce la îndeplinire contractul respectiv. Prin urmare, sunt apreciate ca fiind eronate considerentele instanței de fond potrivit cărora cei trei factori reprezintă caracteristici privind nivelul calitativ, tehnic sau funcțional al ofertei și nicidecum nu constituie criterii de calificare și selecție. Instanța de fond nu face decât să preia susținerile intimatei-reclamante, fără să aducă argumente convingătoare, care să susțină soluția. Însăși reclamanta a menționat că doi dintre cei trei factori sunt, în fapt, indicatori legați de modul cum se pot executa mai bine serviciile de proiectare. Din exprimarea reclamantei rezultă că toți cei trei factori reprezintă elemente care pot fi folosite drept criterii referitoare la capacitatea tehnică a ofertanților. Prin urmare, factorii menționați reprezintă indicatori legați de calitate sau de caracteristicile tehnice, fără să exprime nivelul calitativ sau tehnic al serviciilor ce urmează a fi executate, așa cum în mod eronat a constatat instanța de fond. Mai mult, cei trei factori de evaluare sunt prevăzuți în mod identic și în fișa de date a achiziției la secțiunea IV 2.1- Criterii de atribuire. Contractul a avut ca obiect servicii de consultanță în vederea elaborării documentelor de programare pentru accesarea fondurilor europene POS Mediu 2014-2020, ofertantul câștigător urmând să elaboreze studii de fezabilitate și documentații de atribuire pentru contracte de servicii. Cei trei factori folosiți pentru atribuirea contractului nu au relevanță directă asupra calității ofertelor, ci din punct de vedere al demonstrării capacității de execuție a ofertanților. Trimițând la prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011, partea I, pct. 1.6, care prevede neregula aplicării de criterii de atribuire/factori de evaluare nelegali, recurentul arată că reprezintă neregulă folosirea unui criteriu de calificare și selecție ca factor de evaluare. În același sens, sunt citate și prevederile anexei la H.G. nr. 519/2014. Demonstrarea deținerii unor instrumente de măsură ține de capacitatea tehnică a ofertanților și nu poate constitui decât un criteriu de verificare a capacității respectivilor ofertanți de a îndeplini contractul. Prin urmare, abaterea de la prevederile legislației există, așa cum a fost constatată prin actele administrative atacate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A solicită respingerea recursului, ca nefondat. În motivare, susține că interpretarea de către judecătorul fondului a elementelor factuale ale cauzei într-o altă manieră decât cea agreată de partea recurentă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii. Instanța de fond a arătat raționamentul avut în vedere la momentul pronunțării hotărârii, considerentele hotărârii expunând o analiză de legalitate a actelor administrative completă. Și cea de-a a doua critică din recurs este nefondată. Recurentul-pârât nu a făcut nicio referire în actele administrative atacate la existența sau potențialitatea vreunui prejudiciu, iar pe fondul diferendului, instanța a reținut corect că reclamanta a utilizat cu respectarea legii și a explicat fiecare dintre criteriile de atribuire, justificându-le în mod rezonabil și convingător. Sunt nefondate susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanta ar fi utilizat criterii de atribuire nelegale, factorii de evaluare utilizați nereprezentând criterii de calificare/selecție așa cum sunt prevăzuți în art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, ci caracteristici ale serviciilor ofertate. De asemenea, art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede în mod expres și neechivoc posibilitatea de a stabili factori de evaluare referitori la nivelul calitativ sau tehnic al serviciilor, așa cum este cazul factorilor incriminați prin actele administrative atacate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 13.02.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 09.06.2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Primul motiv de casare invocat de recurentul-pârât este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar subsumat acestuia recurentul invocă neluarea în considerare de către instanța de fond a apărărilor sale, respectiv construirea de către instanță a unui raționament bazat strict pe susținerile reclamantei. Înalta Curte constată că afirmațiile recurentului sunt nefondate. Instanța de fond a analizat cadrul normativ incident, respectiv dispozițiile art. 199 alin. (2) și art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, precum și cele ale art. 15 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 925/2006, în raport de care a admis că instituirea unor criterii de atribuire "de natura" criteriilor de calificare și selecție, chiar dacă cele două categorii de criterii nu s-ar suprapune în cadrul unei proceduri de achiziție derulate în concret, constituie abatere de la legislația achizițiilor publice. Însă, analizând cei trei factori criticați din algoritmul de atribuire utilizat de reclamantă în calitate de autoritate contractantă, a stabilit că aceștia reflectă caracteristici ale serviciilor ofertate, respectiv caracteristici privind nivelul calitativ, tehnic sau funcțional al acestor servicii, în sensul art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind criterii de calificare și selecție, astfel cum sunt acestea enumerate în art. 176 din același act normativ. Raționamentul expus este clar, complet și nu se bazează pe o preluare necritică a susținerilor reclamantei, așa cum pretinde recurentul-pârât. Instanța de fond a reținut că cei trei factori de evaluare considerați de către pârât nelegal aplicați sunt caracteristici ale serviciilor ofertate și nu au natura criteriilor de calificare și selecție, care vizează persoana ofertantului, din perspectiva capacității sale tehnice și profesionale. Instanța s-a raportat și la justificarea factorilor de evaluare, oferită de reclamantă prin fișa de date a achiziției, justificare pe care a apreciat-o rezonabilă, convingătoare și incorect ignorată de către organul de soluționare a contestației administrative. Ca atare, Înalta Curte găsește că susținerea recurentului-pârât potrivit căreia hotărârea ar fi nemotivată, deși bazată pe extinse considerente de ordin teoretic, este complet nefondată, recurentul nearătând în concret care sunt apărările sale esențiale netratate de către instanța de fond. Judecătorul fondului a ajuns pe baza analizei proprii, critice la concluzia nelegalității actelor administrative atacate, iar împrejurarea că interpretarea și aplicarea textelor normative incidente a condus la un rezultat diferit de cel pretins de către recurentul-pârât nu poate fi considerată nerespectare a obligației de motivare a hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Cât privește critica referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recurentul reiterează susținerile potrivit cărora factorii de evaluare utilizați de reclamantă ar fi de natura criteriilor de calificare și selecție și, drept urmare, utilizarea lor ca și criterii de atribuire este nelegală, în raport de dispozițiile art. 176 din O.U.G. nr 24/2006 și art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, aceasta fiind considerată abatere de la legalitate, în conformitate cu anexa O.U.G. nr. 66/2011, partea I pct. 1.

Cei trei factori de evaluare vizați sunt: rezoluția ortofotogramelor (pondere 10%), rezoluția modelului digital al suprafeței (pondere 10%) și sistemul informatic colaborativ pentru prezentarea progresului și a rezultatelor (pondere 10%). Înalta Curte constată că recurentul susține fără temei că acești trei factori nu ar privi calitatea livrabilelor, ci demonstrarea capacității de execuție a contractului de către ofertanți. Factorii menționați nu reprezintă instrumente de măsură, așa cum susține recurentul și nu pot fi considerați exclusiv criterii de verificare a capacității respectivilor ofertanți de a îndeplini contractul. Dimpotrivă, așa cum au fost prevăzuți, se referă la calitatea/exactitatea documentațiilor ce urmau a fi întocmite în cadrul contractului de prestări servicii de proiectare. Pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 stabilesc expres și indubitabil că pot reprezenta factori de evaluare a ofertei, alături de preț, și anumite caracteristici "privind nivelul calitativ, tehnic sau funcțional". Fișa de date a achiziției descrie și justifică în mod convingător utilizarea acestor caracteristici de ordin tehnic, ca factori de evaluare. Astfel, în ceea ce privește rezoluția ortofotogramelor și rezoluția modelului digital al suprafeței, se arată că acestea reprezintă caracteristici de bază care reflectă calitatea livrabilelor aferente serviciilor de proiectare, iar în ceea ce privește sistemul informatic colaborativ pentru prezentarea progresului și a rezultatelor, s-a arătat că reprezintă un set coordonat de instrumente informatice (indicate în cuprinsul fișei de date a achiziției) de asemenea apt să contribuie la calitatea livrabilelor. Astfel, factorii de evaluare menționați au fost impuși în concordanță cu dispozițiile art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 și se referă la nivelul calitativ al serviciilor, iar nu la capacitatea tehnică/profesională a ofertanților. De asemenea, cele trei criterii au fost prevăzuțe numai ca factori de evaluare, fără suprapunere cu criteriile de calificare și selecție. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În concluzie, constatând că instanța de fond și-a motivat hotărârea și a aplicat corect dispozițiile legale privitoare la factorii de evaluare, pe baza cărora a reținut că nu există neregula pentru care s-a aplicat măsura corecției financiare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.