ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 18.01.2022 sub nr. x/2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, anularea deciziei nr. 29/29.12.2021 emisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2001 și, în subsidiar, anularea Notei de neconformitate nr. x/25.10.2021 emisă de acceași entitate publică, prin care s-a aplicat măsura unor corecții financiare în procent de 25% (respectiv suma de 61.791,90 RON) din valoarea contractului de lucrări (294.129,44 RON TVA inclus) cu nr. x/02.06.2021.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 925 din 22 februarie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunța această soluție, a apreciat că identificarea instanței competente din punct de vedere teritorial se realizează, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, prin aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În esență, instanța a reținut faptul că Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod clar și expres competența teritorială pentru circumstanța raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competență nu poate fi identificată nici în baza uzanțelor, atunci competența teritorială a instanței sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulțumit de actul emis de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, ipoteza art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulțumit de actul autorității publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situația în care instanța de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorității pârâte.

A mai reținut că sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, în acest din urmă caz, instanța este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acționează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecății) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Prin sentința civilă nr. 465 din 3 mai 2022, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În raport de dispozițiile art. 10 alin. (1), alin. (1)

1

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a reținut că se instituie o competență teritorială exclusivă, la domiciliul sau sediul pârâtului, atunci când reclamantul nu este persoană fizică sau juridică de drept privat, or numai acestea din urmă se vor adresa instanței de la domiciliul sau sediul lor.

Persoana juridică de drept privat este definită de art. 190 C. civ., iar persoana juridică de drept public este definită de art. 191 C. civ.

În cazul de față, prezenta acțiune a fost introdusă de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea, ce în mod evident nu este o persoană juridică de drept privat, ci una de drept public, în raport de definițiile legale ale acestor noțiuni prevăzute de textele legale amintite mai sus, dar și de dispozițiile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, potrivit cărora "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public,(...)".

Ca atare, în raport și de obiectul cauzei, a constatat că instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă, este cea de la sediul pârâtului (din mun. București), respectiv Tribunalul București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației, a solicitat anularea deciziei nr. 29/29.12.2021 emisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2001 și, în subsidiar, anularea Notei de neconformitate nr. x/25.10.2021 emisă de acceași entitate publică, prin care s-a aplicat măsura unor corecții financiare în procent de 25% (respectiv suma de 61.791,90 RON) din valoarea contractului de lucrări (294.129,44 RON TVA inclus) cu nr. x/02.06.2021.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea are calitatea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de autoritate publică.

Deși, în prezenta cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care se acționează în calitate de parte vătămată și cele în care se acționează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Horezu Județul Vâlcea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.