ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5059/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5059/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 27 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Țicleni, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional 2014 - 2020, a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x din 26 august 2020, emisă de Direcția Generală Programul Operațional Regional București - Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud - Vest Oltenia, privind corecția financiară de 25 % aplicată la valoarea contractului nr. x din 13 februarie 2020, a Deciziei nr. 450 din 17 noiembrie 2020, emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul aceleiași instituții și, implicit, declararea valorii aferente, în cuantum de 287.950.000 RON, ca fiind cheltuială eligibilă.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 172 din 5 martie 2021, Tribunalul Gorj a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în situația în care reclamant este o autoritate publică, așa cum este ipoteza dedusă judecății. Având în vedere că sediul pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației este în municipiul București, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul București este competent să judece cauza.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.04.2021, sub același număr de dosar.
2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 3635 din 28 mai 2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că, în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, acesta nu acționează in regim de putere publică, astfel că este competentă instanța de la sediul beneficiarului reclamant.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Țicleni a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și ale Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 450/17.11.2020, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, precum și a Notei de neconformitate nr. x/26.08.2020.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actele administrative contestate, asupra instanței competente să judece cauza.
Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:
"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Țicleni are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.
Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.
Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.
Totodată nu este relevantă nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantului, iar în prezenta cauză, reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.
Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.
Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei U.A.T. Orașul Țicleni și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVEE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Țicleni și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală a Programului Operațional Regional 2014-2020, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.