ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2668/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2668/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 13.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării Și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, anularea Deciziei nr. 287/18.11.2019 și a Notei de neconformitate a Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional nr. x/06.09.2019, comunicată prin adresa nr. x/18.09.2019, cu consecința anulării reducerii procentuale de 5% aplicată contractului de lucrări, respectiv suma de 268.567,96 RON fără TVA.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 4882 din 13 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, cauza fiind declinată Tribunalului Vâlcea.
În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicând dispozițiile legale situației de fapt existente în prezenta cauză, și având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Consiliul Județean Olt are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, reclamantul având, în speță, calitatea de persoană vătămată, acționând ca subiect de sesiză pentru protejarea propriilor drepturi sau interese legitime invocate.
Astfel, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care consacră competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul reclamantului, reținând că în speță nu are relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantului, iar norma instituită prin art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 trebuie interpretată raportat la poziția de inferioritate a acestuia, instanța a considerat că Tribunalul Vâlcea este competent să soluționeze cauza.
2.1 Prin sentința civilă nr. 481 din 16 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Vâlcea invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ si fiscal.
În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul București.
În temeiul art. 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație si Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Vâlcea a apreciat că instanța de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii la Tribunalul București, reținând că reclamantul unitatea administrativ teritorială Municipiul Râmnicu Vâlcea este o autoritate publică, persoană juridică de drept public, neîncadrându-se în teza alin. (1) a art. 10 alin. (3) din actul normativ menționat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional anularea Deciziei nr. 287/18.11.2019 și a Notei de neconformitate a Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional nr. x/06.09.2019, comunicată prin adresa nr. x/18.09.2019, cu consecința anulării reducerii procentuale de 5% aplicată contractului de lucrări, respectiv suma de 268.567,96 RON fără TVA.
Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public și calitatea în care acesta a contractat.
Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea titlului de creanță reprezentat de Nota de neconformitate a Autorității de Management pentru Programul Operațional Regional nr. x/06.09.2019, emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de finanțare nr. x/11.07.2018 pentru proiectul cu titlul Reabilitare termică a blocurilor de locuințe din Municipiul Râmnicu Vâlcea S15, S16, 95, H, 13, încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management și UAT Municipiul Râmnicu Vâlcea, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".
Așadar, având în vedere că reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea este persoană juridică de drept public, care se regăsește în concret în definiția noțiunii de instituție publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.
Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Râmnicu Vâlcea și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării Și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.