ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2022

Obiectul litigiului Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 20.10.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta ANAF Structura Centrala în solidar cu pârâta Directia Generala Antifrauda Fiscala, a solicitat obligarea pârâților să ofere răspunsuri la întrebările solicitate inițial la 14.01.20219, reiterate prin reclamația administrativă din data de 24.02.2019, privitoare la împrejurările care au condus la derularea controlului fiscal la care a fost supusă reclamanta, finalizat cu emiterea procesului-verbal de control din 17.09.2018, precum și privitoare la actele/operațiunile premergătoare care au stat la baza acestui control.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 624 din 21 iulie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București. În motivarea sentinței Curtea de Apel București a arătat că, față de precizările reclamantei depuse ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată, prin care se indică în mod explicit temeiul cererii ca fiind obligația de a face, iar nu Legea nr. 544/2001, apreciază că părțile nu se regăsesc pe tărâmul legislației furnizării de informații de interes public, pentru care competența de soluționare a cauzei aparține în primă instanță secției contencios administrativ a tribunalului, ci pe tărâmul dreptului comun, respectiv dreptul civil și, în aceste condiții, competența materială de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei sectorului 5 din București, deoarece în dreptul comun competența teritorială este alternativă, iar reclamanta a investit instanța de la sediul pârâtei. 2.2. Prin sentința civilă nr. 7219 din 17 noiembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal. A constatat instanța că a fost învestită de către reclamanta cu o cerere care intră sub incidența dispozițiilor speciale ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, situație care trebuia observată de instanța în aplicarea art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. 2.

Prin sentința civilă nr. 1678 din 15 martie 2021 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, constatându-se ivit conflictul negativ de competență. Tribunalul a reținut conținutul cererii precizatoare a acțiunii în care reclamanta a menționat, încă de la început faptul că dispozițiile Legii 544/2001 au aplicare doar subsecventa obligației de a face. 2.

Prin sentința civila nr. 858 din 31.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, în regulator de competență, s-a retinut faptul ca instanțele care s-au declarat necompetente au dat o calificare juridică eronată acțiunii reclamantei, fiind vorba de date cu caracter personal, motiv pentru care a constatat că niciuna dintre instanțele aflate în conflict nu este competentă material, fiind incidente dispozițiile O.G. nr. 27/2002 care fac trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004. S-a dispus restituirea dosarului ultimei instanțe învestite, Tribunalul București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal pentru continuarea judecății. 2.

Prin sentința civilă nr. 5577 din 04 octombrie 2021 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 27/2002, care fac trimitere la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța competentă se determină prin raportare la rangul autorității pârâte. 2.6 Prin sentința civilă nr. 16 din data de 12.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București-Sectia a IX -a contencios administrativ si Fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova. A reținut instanța incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care atrag competența instanței de la sediul reclamantei. 2.

Prin sentința civilă nr. 90 din data de 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență teritoriala a Curții de Apel Craiova-Sectia CAF. S-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Bucuresti-Sectia CAF. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Bucuresti -Sectia CAF si Curtea de Apel Craiova-Sectia CAF. S-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență în favoarea ÎCCJ, secția CAF. A reținut curtea de apel că, întrucât Tribunalul București nu a invocat exceptia necompetentei teritoriale potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. si a considerentelor Deciziei RIL nr. 31/11.11.2019 pronuntata de ICCJ, a intervenit o consolidare a competentei teritoriale în favoarea instantei competente material din Mun. Bucuresti. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență. Înalta Curte în dezlegarea regulatorului de competență reține că potrivit cosiderentelor sentinței nr. 858/31.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, în regulator de competență, considerente reținute și de Curtea de Apel Craiova, competența materială de soluționare a cauzei a fost tranșată, fiind incidente în cauză dispozițiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, nefiind vorba despre o cerere de solicitare de informații de interes public. Devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 care, în art. 10 stabilesc competența de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității pârâte, cauza fiind de competența curților de apel. Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său..", iar cum sediul recmantei se află în Drobeta Turnu - Severin, este competentă din punct de vedere teritorial Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. In ceea ce privește aprecierile Curții de Apel Craiova cu privire la operarea prorogării de competență potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. si a considerentelor deciziei RIL nr. 31/11.11.2019, instanța reține că prin decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența materială și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul. De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat. În cauză, însă se invocă respectiva consolidare de competență, nu în raport de soluția instanței de trimitere (Curtea de Apel București), care și-a verificat compentența la primul termen de judecată, ci în raport de împrejurarea că întrucât Tribunalul București s-a declarat necompetent material și nu și teritorial, declinându-și competența către Curtea de Apel București, a operat prorogarea de competență în favoarea instanțelor din Municipiul București. Cum o astfel de interpretare nu se regăsește în considerentele mai sus redate ale deciziei pronunțate în recurs în interesul legii, constatându-se că prin sentința civilă nr. 16 din data de 12.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel București-Sectia a IX -a contencios administrativ si Fiscal, în dosarul nr. x/2021, instanța a respectat dispozițiile art. art. 130 alin. (2) și 131 din C. proc. civ., verificându-și competența la primul termen de judecată, Inalta Curte va constata că este competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel Craiova, instanța de la sediul reclamantei. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.