ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2022

Ședința publică din data de 09 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 17 mai 2021, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Prahova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în temeiul art. 1, art. 8, art. 18 alin. (3) și art. 19 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu art. 117, art. 124 și art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și raportat la dispozițiile art. 194 și următoarele C. proc. civ., a formulat acțiune în contencios administrativ prin care a solicitat: anularea Dispoziției de respingere nr. 204744/22.04.2021, emisă de pârâtă; obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 683.592 RON executată nelegal de autoritatea fiscală, în baza Deciziilor de impunere nr. x/20.12.2013 și nr. FPH 148/7385/20.12.2013, ambele anulate definitiv potrivit Deciziei nr. 4328/30.09.2019, completată prin Decizia nr. 2990/30.06.2020, hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014; obligarea pârâtelor la plata dobânzilor fiscale aferente sumei de menționate la pct. 2, calculate de la data executării/compensării nelegale și până la data restituirii integrale a debitului, dobânzi în cuantum 393.707 RON, calculate până la data de 31.01.2021; repararea prejudiciului generat de emiterea nelegală și punerea în executare a celor două titluri de creanță, prejudiciu pe care îl evaluează provizoriu la suma de 20.297.331 RON, reprezentând: 752.724 RON, prejudiciul efectiv; 19.544.607 RON, beneficiul nerealizat, din care 12.281.290 RON, aferent perioadei 2014-2020, prin raportare la activitatea economică desfășurată la momentul emiterii titlului de creanță; 7.263.317 RON, generate de blocarea investițiilor în curs la momentul emiterii titlurilor de creanță nelegale.

Numiții B. și C., în contradictoriu cu reclamanta A. S.R.L. și pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Prahova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 62 și următoarele din C. proc. civ., au formulat cerere de intervenție voluntară principală,

D. S.R.L. în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 62 și următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție voluntară principală.

Cu actul înregistrat sub nr. x/13.10.2021, numiții B. și C., în temeiul art. 204 C. proc. civ. au formulat cerere modificatoare a cererii de intervenție în interes propriu formulate.

La termenul de judecată din 15 decembrie 2021, numiții B. și C. au formulat o cerere prin care înțeleg să majoreze câtimea pretențiilor cu suma de 1.913,99 RON, constând în dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 171.753,79 RON, achitată de către creditorul E. în procedura de insolvență a A., solicitând totodată obligarea pârâtei la plata în continuare a acestei dobânzi, până la achitarea integrală a prejudiciului.

La termenul de judecată din 15 decembrie 2021, Curtea a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței.

Prin sentința nr. 227/20.12.2021, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Prahova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar.

La termenul de judecată din data de 09.05.2022, reclamanta a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului prahova.

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 427 din data de 9 mai 2022 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în faliment, reprezentată convențional de lichidator judiciar F. și pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Prahova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

În cauza de față, reclamanta A. S.R.L a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată care vizează: anularea Dispoziției de respingere nr. 204744/22.04.2021, emisă de pârâtă ca nelegală și netemeinică; obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 683.592 RON, executată nelegal de autoritatea fiscală, în baza Deciziilor de impunere nr. x/20.12.2013 și nr. FPH 148/7385/20.12.2013, ambele anulate definitiv potrivit Deciziei nr. 4328/30.09.2019, completată prin Decizia nr. 2990/30.06.2020, hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014; obligarea pârâtelor la plata dobânzilor fiscale aferente sumei de menționate la pct. 2, calculate de la data de data executării/compensării nelegale și până la data restituirii integrale a debitului, dobânzi în cuantum 393.707 RON, calculate până la data de 31.01.2021.

Articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Este adevărat că reclamanta a solicitat și repararea prejudiciului generat de emiterea nelegală și punerea în executare a celor două titluri de creanță, prejudiciu pe care l-a evaluat provizoriu la suma de 20.297.331 RON, însă, în raport de sumele cu privire la care au fost emise actele administrative fiscale contestate, conform art. 10 alin. (1) din Lg. nr. 554/2004, se reține că prezenta cauză ar fi de competența tribunalului.

Însă necompetența materială constituie normă de ordine publică, putând fi invocată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Potrivit, art. 131 din C. proc. civ. la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Conform Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Î.C.C.J.- Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, SE reține că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

În prezentul litigiu, din încheierea din data de 13.10.2021, reiese că, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața Curții de Apel Ploiești și la care acestea puteau pune concluzii, instanța nu a stabilit competența și nu a acordat un termen un termen pentru stabilirea competenței, Curtea de Apel Ploiești devenind astfel competentă să soluționeze cauza.

În această situație, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. revine Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Prahova, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2022.