Decizia nr. 1377/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 115/2018 a Curții de Apel Ploiești

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești - Serviciul Soluționare Contestații, a contestat decizia de soluționare nr. 1362/20.12.2017 - emisă în soluționarea contestației sale, prin care s-a dispus suspendarea soluționării în baza art. 277 alin. (1) Codul de procedură fiscală, a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/3711 din 31.07.2017 și a considerentelor RIF nr. x/. 31.07.2017, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 49724/17.08.2017 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalitate de nedeclarare nr. 49724/17.08.2017, solicitând anularea deciziei și, pe cale de consecință, obligarea organelor competente la soluționarea pe fond a contestațiilor împotriva actelor administrative sus-menționate.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 115 din 08 iunie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestațiilor nr. 1362/20.12.2017 și obligarea pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești -Serviciul Soluționare Contestații la soluționarea pe fond a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ - fiscale, reprezentate prin Decizia de impunere nr. x/3711/31.07.2017, emisă de AJFP Prahova, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 49724/17.08.2017 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 49724/17.08.2017.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 08 iunie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin înâmpinarea formulată, intimata A. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului întrucât criticile invocate de recurentă nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanțele cauzei și cuprinsul hotărârii judecătorești atacate și, în această ordine de idei, instanța de control judiciar ia act că reclamanta A. S.R.L. a contestat decizia de soluționare nr. 1362/20.12.2017 - emisă în soluționarea contestației sale, prin care s-a dispus suspendarea soluționării în baza art. 277 alin. (1) Codul de procedură fiscală, a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/3711 din 31.07.2017 și a considerentelor RIF nr. x/. 31.07.2017, a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 49724/17.08.2017 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalitate de nedeclarare nr. 49724/17.08.2017. În primul ciclu procesual al cauzei, prin sentința recurată a fost admisă acțiunea, a fost anulată decizia de soluționare a contestației și s-a dispus ogbligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ - fiscale. Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare. Recurenta-pârâtă nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a prezenta motivele din actul de control și considerentele generale cu privire la suspendarea soluționării contestațiilor. Instanța învestită cu soluționarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În speță, Înalta Curte constată că recurentul nu a dedus critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,