ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3321/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 ianuarie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală ("ANAF") și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov ("AJFP Brașov"), a solicitat anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/30.03.2017, a Raportului de inspecție fiscala nr. x/30.03.2017 și a Deciziei nr. 227/11.07.2017 emisa în soluționarea contestației prealabile, în ceea ce privește TVA respinsa la rambursare în cuantum de 2.109.370,89 RON.

Prin sentința civilă nr. 4688 din 15 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a calificat excepția lipsei de interes, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, ca fiind apărare de fond și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală ("ANAF") și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4688 din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva încheierilor de amânare a pronunțării din 04 octombrie 2018, 18 octombrie 2018 și 01 noiembrie 2018, a declarat recurs reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Consorțiul format din B. și C., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin cererea depusă termenul de judecată din 21 septembrie 2021, recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și art. 275 Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), precum și art. 11 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), apreciind că aceste texte de lege contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1) și art. 52 alin. (1) din Constituția României.

Pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta-reclamantă s-a constituit dosarul asociat nr. x/2018, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 8 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Consorțiul format din B. și C., privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 și art. 275 Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) precum și a dispozițiilor art. 11 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 8 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Consorțiul format din B. și C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a solicitat, în măsura în care instanța va aprecia că recursul este tardiv declarat, repunerea în termenul de declarare a căii de atac, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., existând motive temeinic justificate pentru care nu a declarat recursul în termen.

În motivarea declarării în termen a recursului, dar și în susținerea cererii de repunere în termen, recurenta-reclamantă susține că, deși soluția de respingere a cererii sale de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată în data de 8 februarie 2022, a luat cunoștință de aceasta în data de 9 februarie 2022, când au fost postate pe portalul Înaltei Curți atât soluția pronunțată în dosarul principal nr. x/2018, cât și soluția din dosarul asociat nr. x/2018 În aceeași zi a solicitat acces la dosarul electronic, iar până la data declarării recursului, în dosarul electronic aferent dosarului asociat nr. x/2018 nu este postată soluția pronunțată, aceasta regăsindu-se postată în dosarul principal, dar fără a fi postată și încheierea motivată.

Pentru aceste considerente, recurenta-reclamantă consideră că, de bună-credință fiind, a luat cunoștință de soluția pronunțată la data de 9 februarie 2022, iar recursul a fost promovat în termen, calculat în raport de această dată.

Mai arată recurenta-reclamantă că, și în ipoteza în care s-ar aprecia că recursul nu este declarat în termen, este întemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, câtă vreme a cunoscut soluția pronunțată abia la data de 9 februarie 2022, iar motivarea încheierii nu este deocamdată cunoscută, astfel că termenul de îndeplinire a actului de procedură, de 48 de ore, curge de la data luării la cunoștință de soluție. Consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 487 alin. (1) teza a II-a și art. 470 alin. (5) C. proc. civ., care dispun cu privire la termenul de motivare a cererii de recurs.

În continuare, recurenta-reclamantă a expus motivele pentru care apreciază că încheierea atacată este nelegală, în speță fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Regimul căii de atac a recursului vizând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare…", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).". Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Încheierea recurată a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 8 februarie 2022, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 9 februarie 2022 și s-a împlinit pe data de 10 februarie 2022, la ora 24:00.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat de reclamanta A. S.A. la data de 11 februarie 2022, prin serviciul poștal (astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflat la dosar), așadar după expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, calculat conform celor expuse în paragraful anterior.

Cât privește cererea recurentei-reclamante de repunere în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu au fost dovedite motivele temeinic justificate pentru depășirea termenului.

În motivarea acestei cereri, recurenta a susținut că nu a putut lua cunoștință de pronunțarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale decât la data de 9 februarie 2022, adică a doua zi după pronunțare, când soluția a fost postată pe portalul Înaltei Curți. Chiar și așa fiind, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă nu a oferit o explicație pentru care nu a depus recursul în termen de 48 de ore de la pronunțare, cu respectarea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având la dispoziție, pentru depunerea căii de atac, atât ziua de 9 februarie 2022 (după ce soluția a fost postată pe portal), cât și ziua de 10 februarie 2022, până la ora 24:00.

Textul de lege amintit nu stabilește începutul curgerii termenului de recurs în funcție de momentul la care partea a luat cunoștință de soluție, prin intermediul grefei sau din portalul instanței de judecată, ci în raport de data pronunțării. Într-adevăr, necunoscând soluția, partea interesată nu are motiv și interes să declare calea de atac, însă, în lipsa sa la pronunțarea soluției în ședință publică, partea are obligația de a face toate diligențele necesare pentru a afla hotărârea instanței și a se încadra în termenul special prevăzut de lege pentru formularea recursului.

Înalta Curte mai reține că, pentru a fi admisă cererea de repunere pe rol, este necesar ca partea să fi fost împiedicată să depună recursul pe tot timpul curgerii termenului de declarare a căii de atac, nu doar pe o fracțiune din această perioadă. Or, în speță, potrivit susținerilor sale, recurenta-reclamantă s-a aflat în imposibilitatea de declarare a recursului pentru o perioadă de câteva ore (respectiv de la ora zero a zilei de 9 februarie 2022 până la ora la care a fost postată soluția pe portal, în aceeași zi), nejustificând, cum s-a arătat mai sus, imposibilitatea de formulare a căii de atac pe restul perioadei până la expirarea termenului.

Sunt nerelevante cauzei argumentele recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 487 alin. (1) teza a II-a și art. 470 alin. (5) C. proc. civ., care dispun cu privire la termenul de motivare a cererii de recurs, întrucât în speță nu s-a invocat depășirea termenului de motivare a recursului (termen care curge de la comunicarea încheierii atacate), ci a termenului de declarare a căii de atac, care este de 48 de ore de la pronunțare, chiar dacă încheierea nu a fost redactată și comunicată în acest termen.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii din 8 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar Consorțiul format din B. și C., împotriva încheierii din 8 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.