Decizia nr. 2555/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 5133/2018 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționarea a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, cerere de chemare în judecată, solicitând anularea Deciziei de soluționare a contestației fiscale nr. 60/23.02.2017, emisă de pârâta DGSC, prin care contestația fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată; anularea Deciziei nr. x/28.07.2016 emisă de AJFP Brașov și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.07.2016 emis de AJFP Brașov, prin care rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 6.998.616 RON a fost respinsă; obligarea autorităților fiscale pârâte la rambursarea efectivă a TVA în cuantum de 6.998.616 RON și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 5133 din 17 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționarea a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. S-a anulat Decizia nr. 60/23.02.2017 emisă în soluționarea contestației reclamantei, anulează decizia nr. x/28.07.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/28.07.2016, privind respingerea la rambursare a sumei de 6.998.616 RON. Au fost obligate pârâtele la rambursarea către reclamantă a sumei de 6.998.616 RON, reprezentând diferență TVA solicitată la rambursare prin cererea nr. x/06.12.2010. Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 39.094,97 de RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, onorariu avocațial și onorariul expertului judiciar.

Recursul Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri recurentele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursurilor și, pe fond, respingerea acțiunii.

Procedura în fața instanței de recurs La data de 29 martie 2021, s-a înregistrat la dosar, din partea intimatei - reclamante, o declarație de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată recurentelor - pârâte, care au formulat puncte de vedere cu privire la aceasta, în sensul de a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, să se dispună anularea sentinței primei instanțe.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata cererii de chemare in judecată. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că recurentele - pârâte și-au exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată, prin notele de ședință depuse la dosar. Față de cererea intimatei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.