ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2953/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Deliberând asupra prezentei contestații, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a formulat - în contradictoriu cu intimații Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii a României și B. - contestație împotriva Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, la care a alăturat și o cerere de chemare în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, respectiv a Agenției Naționale de Integritate, în baza art. 68 din C. proc. civ., solicitând:

- constatarea nulității Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- constatarea nulității Raportului nr. x/14.10.2019, Raportului nr. x/10.10.2019 și Raportului nr. x/16.09.2019, emise de Inspecția Judiciară și care au fundamentat hotărârea Plenului CSM contestată;

-apărarea independenței sistemului judiciar și a reputației magistratului A. în raport cu acuzațiile de "apartenență la Forumuri dubioase populate de personaje sinistre/săvârșire a unor infracțiunii/execuții/mascarade judiciare" ce i-au fost aduse în cadrul publicațiilor menționate în rapoartele Inspecției Judiciare invocate.

În motivarea contestației, contestatoarea a formulat mai întâi precizări ale cadrului procesual și o trecere în revistă detaliată a dosarului având ca obiect acțiunea sa disciplinară.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 44 din data de 05 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a arătat că prin aceasta i s-a respins în mod neîntemeiat cererea de apărare a reputației și a fost întocmită cu încălcarea gravă a prevederilor legale.

Astfel, contestatoarea a combătut cele susținute în articolele de presă online considerate denigratoare, susținând că Forumul Judecătorilor nu este o organizație alcătuită din magistrați "siniștri si dubioși", iar a accepta că în sistemul judiciar există astfel de magistrați, fără ca garantul independentei justiției să exercite remediile pentru corectarea situației de fapt reprezintă per se o atingere a independenței sistemului judiciar.

Contestatoarea a mai precizat că nu s-a comis nicio nelegalitate in dosarul nr. x/2012 (privindu-l pe numitul C.) și a prezentat o serie de detalii privind măsura de indisponibilizare dispusă în respectivul dosar.

Inocularea impresiei că justiția este la cheremul infractorilor, care pot demonta cu sprijinul Inspecției Judiciare o hotărâre judecătorească lezează statul de drept prin acreditarea aspectului că securitatea juridică a hotărârilor rămase definitive și principiul autorității de lucru judecat nu sunt valori protejate în România.

A invocat contestatoarea "caracterul pur emoțional și lipsit de substanță juridică al argumentelor Plenului CSM, care tind strict la decredibilizarea contestatoarei si a Forumului Judecătorilor".

I.2. Apărările intimaților

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că nu există niciun motiv de nelegalitate a hotărârii contestate, actul administrativ fiind emis în limita competențelor prevăzute de art. 30 din Legea nr. 303/2004. De asemenea, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Agenției Naționale de Integritate, apreciind că nu este admisibilă în principiu cererea formulată.

A formulat întâmpinare și intimata Inspecția Judiciară, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii față de solicitarea de anulare a rapoartelor Inspecției Judiciare nr. 19-4326/14.10.2019, 19-4082/10.10.2019, 19-3899/16.09.2019, motivat de faptul că acestea reprezintă doar acte premergătoare hotărârii Plenului CSM, actul ce se contestă în instanță potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, fiind hotărârea Plenului. A invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive raportat la capătul principal de cerere - anularea Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimata B. a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, motivat de faptul că, în esență, litigiul dedus soluționării se referă la judecarea unei căi de atac formulată în cadrul unei proceduri speciale ce ține de calitatea de magistrat a persoanei vizate de hotărârea contestată.

La data de 19 noiembrie 2020, a depus întâmpinare și Agenția Națională de Integritate, solicitând respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție forțată, întrucât atragerea într-un asemenea litigiu a unei alte persoane nu este admisibilă atât timp cât terțul nu poate justifica același interes ca și reclamantul magistrat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Contestatoarea A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 44 din 05 martie 2018, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, solicitând pronunțarea și asupra legalității rapoartelor ce au stat la baza emiterii acesteia și, în final, pe fondul cererii de apărare a reputației contestatoarei și a sistemului judiciar în ansamblul său, soluționate prin hotărârea contestată. A solicitat și intervenția forțată în cauză a Agenției Naționale de Integritate, considerând că aceasta ar putea pretinde aceleași drepturi ca și contestatoarea.

Verificându-și competența în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte a constatat că este competentă, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 rep. coroborat cu art. 28 raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să soluționeze, atât cererea principală, cât și cererile accesorii și incidentale formulate de contestatoare.

Analizând cu prioritate - în temeiul art. 69 alin. (3) raportat la art. 64 din C. proc. civ. - admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție forțată formulate de contestatoare pentru atragerea în proces a Agenției Naționale de Integritate, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită în cauză situația premisă impusă de dispozițiile art. 68 din Cod, întrucât Agenția nu ar putea pretinde, pe calea unei cereri separate, anularea hotărârii Plenului C.S.M. și apărarea reputației sale sau a contestatoarei.

În consecință, această cerere incidentală formulată de contestatoarea A., de introducere în cauză ca intervenientă forțată a Agenției Naționale de Integritate, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Examinând, de asemenea, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatele Inspecția Judiciară și B., Înalta Curte reamintește prevederile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea care trebuie să existe între persoana pârâtului chemat în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Raportat la obiectul prezentei contestații - anularea Hotărârii nr. 44/05.03.2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară, care este o structură cu personalitate juridică distinctă de Consiliu, în conformitate cu art. 65 alin. (1) și (3) din Legea nr. 317/2004, nu justifică o astfel de calitate procesuală, faptul că este emitenta rapoartelor nr. x/14.10.2019, y/10.10.2019 și nr. 19-3899/16.09.2019 nefiind de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acestea nu constituie acte administrative, ci operațiuni administrative prealabile, a căror legalitate nu este examinată de-sine-stătător în cadrul contestației, ci exclusiv în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspecției Judiciare este fondată.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B., aceasta este - de asemenea - fondată, simpla invocare de către contestatoare a calității inspectorului-șef al Inspecției Judiciare de membru al acestei asociații neconducând la existența unui raport juridic între contestatoare și persoana juridică chemată ca intimată în prezentul proces, care are ca obiect judecarea unei căi de atac formulate în cadrul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 317/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Inspecția Judiciară și B., respingând cererea formulată de contestatoare în contradictoriu cu acestea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

În continuare, analizând cauza sub toate aspectele, prin prisma motivelor invocate de contestatoare și a apărărilor formulate prin întâmpinare de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza dovezilor administrate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Constituția României conferă Consiliului Superior al Magistraturii, prin art. 133 atribuția fundamentală de a apăra corpul magistraților împotriva actelor de natură să aducă atingere independenței, imparțialității sau reputației profesionale a acestora.

Potrivit art. 30 alin. (1) teza finală din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Sesizările privind apărarea independenței autorității judecătorești în ansamblul său se soluționează la cerere sau din oficiu de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii".

Procedura de efectuare a verificărilor pentru soluționarea sesizărilor cu privire la independența și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor și a cererilor privind apărarea reputației profesionale și a independenței acestora este prevăzută de art. 53 și art. 54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012.

Prin Hotărârea nr. 44 din 05 martie 2020 a Plenului CSM, s-a respins cererea de apărare a reputației sale profesionale și a independenței sistemului judiciar în ansamblul său, formulată de contestatoarea A. în raport cu afirmațiile făcute la adresa sa prin articolul publicat online pe pagina de Internet http://www.x.ro/12-motive-pentru-care-iohannis-a-respins-o-pe-girbovan/(cerere înregistrată la CSM în 10.09.2019 și la Direcția de inspecție pentru judecători sub nr. x din 13.09.2019).

Prin Raportul nr. x/14.10.2019, Inspecția Judiciară a apreciat că folosirea în cuprinsul articolului de presă a expresiilor "forumuri dubioase" și "personaje sinistre" constituie doar exagerări specifice limbajului jurnalistic, acceptate într-o mai mare măsură ziariștilor, în lumina protecției art. 10 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult atunci când privesc chestiuni de interes public. Aceste afirmații nu sunt, prin ele însele, de natură a induce ideea unei funcționări generale, anormale sau incorecte a sistemului judiciar și nici de natură a leza reputația profesională a judecătorului petent, încadrându-se în limitele acceptabile ale polemicii jurnalistice.

În temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Contestatoarea A. a formulat obiecții la raport, iar prin răspunsul la obiecții, Inspecția Judiciară a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în timp ce, referitor la celelalte chestiuni, ce vizau modul de instrumentare și de soluționare a unor dosare ori punerea în executare a unor hotărâri judecătorești, și-a menținut punctul de vedere exprimat în conținutul raportului că aceste aspecte exced obiectului lucrării analizate.

Prin cererea înaintată de CSM la Inspecția Judiciară în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004, cu adresa nr. x/23.09.2019, contestatoarea A. a solicitat apărarea reputației sale profesionale/independenței sistemului judiciar, urmare a publicării, în data de 21.08.2019, pe site-ul www.x.ro, a articolelor "D." și "E.".

Prin raportul Inspecției Judiciare nr. 19-4082/10.10.2019 s-a conchis că cele două articole publicate se înscriu în preocuparea legitimă a presei de a contribui activ la dezbaterea asupra funcționării justiției și nu conțin elemente de natură a aduce atingere reputației profesionale a judecătorului A. ori independenței sistemului judiciar.

Inspecția Judiciară a răspuns ulterior obiecțiilor la raport, formulate de contestatoare în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea ni. 317/2004, în sensul că acestea sunt neîntemeiate.

Print-o a treia cerere, înaintată la 08.08.2018 Consiliului Superior al Magistraturii contestatoarea a solicitat, pe de o parte, să i se aprobe cererea de apărare a reputației profesionale, in raport cu afirmațiile din articolul https://www.x.ro/culise/vorbe-de-fumoar/vorbe-de-fumoar-8-08-20l9-cinci-ani-de-la-o-uriasa-mascarada-judiciara-autoarea-se-plimba-prin-tari-straine-un-an-de-la-o-moarte-suspecta, afirmând că i se aduce atingere prestigiului profesional recunoscut la nivel internațional, iar pe de altă parte, să se apere independența sistemului judiciar, căruia i se aduce atingere prin acreditarea falsei percepții că în România există instituția judecătorului executant/pion.

În urma verificărilor efectuate, în conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 317/2004 și cu dispozițiile art. 96-99 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, prin Raportul nr. x/16.09.2019, Inspecția Judiciară a apreciat că articolul de presă se circumscrie, rezonabil, unei activități jurnalistice de informare a publicului, desfășurată în limite normale, fără a se putea identifica elemente de natură a aduce atingere reputației profesionale a judecătorului în discuție sau independenței justiției în ansamblul său.

Prin Hotărârea nr. 44/2020, Plenul CSM a reținut că Raportul nr. x/14.10.2019, Raportul nr. x/10.10.2019 și Raportul nr. x/16.09.2019, întocmite de Inspecția Judiciară la solicitarea Consiliului, în urma verificărilor efectuate potrivit legii, opinează în sensul respingerii cererilor de apărare a reputației profesionale formulate de judecătorul A..

La rândul lor, după analiza în concret a cauzei, membrii Plenului au apreciat că se impune și respingerea cererii de apărare a independenței sistemului judiciar în ansamblul său.

S-a reținut, astfel, că - potrivit art. 2 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată - "Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor".

S-a făcut trimitere și la Recomandarea CM/Rec(20l0)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la judecători, dar și la art. 10 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede, în esență, că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, drept care cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere, în timp ce la alin. (2) al normei convenționale se stipulează că exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru protecția reputației sau a drepturilor altora.

Cu referire la rolul presei în cadrul dezbaterilor judiciare, s-a arătat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta are îndatorirea de a informa opinia publică asupra tuturor problemelor de interes general, iar printre acestea se află și cele care privesc modul de funcționare a justiției, instituție esențială într-o societate democratică.

Locul central pe care îl ocupă presa se datorează responsabilității sale de a informa și de a veghea la respectarea regulilor democrației. Desigur, aceste îndatoriri ale presei trebuie exercitate cu bună-credință, jurnalistul având obligația de a informa în mod corect și obiectiv opinia publică asupra temelor majore, de interes general.

Rezoluția 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica jurnalistică, prin art. 1 stabilește că, suplimentar la drepturile și obligațiile juridice stabilite de către normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etică față de cetățeni și societate, care trebuie accentuată la momentul actual, când informarea și comunicarea joacă un rol major în formarea atitudinii personale a cetățenilor și dezvoltarea societății și a vieții democratice.

De aceea, s-a arătat că principiul de bază al eticii jurnalismului este diferențierea dintre știri și opinii, astfel încât acestea să nu fie confundate, arătându-se că știrile sunt informații, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăți de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariștilor (art. 3) și că difuzarea știrilor trebuie să fie bazată pe adevăr, asigurată prin mijloace adecvate de verificare și demonstrare și pe imparțialitate în prezentare, descriere și narare (art. 4).

În art. (5) al Rezoluției se arată că "exprimarea opiniilor poate consta în reflecții sau comentarii asupra unor idei generale sau în observații privind informații având legătură cu evenimente concrete. Deși opiniile sunt inevitabil subiective și, prin urmare, nu pot și nu trebuie să fie supuse criteriului adevărului, ele trebuie totuși exprimate într-o manieră onestă și etică".

În considerarea rolului mass-media în formarea atitudinii personale a cetățenilor și dezvoltarea societății și a vieții democratice. Codul deontologic al ziaristului impune jurnalistului obligația de a da publicității numai informații de a căror veridicitate este sigur, respectiv după ce în prealabil le-a verificat, atrăgându-i-se atenția că nu arc dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte și că știrea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale.

Toate aceste principii capătă și mai multă importanță atunci când vin în contact cu activitatea de înfăptuire a justiției, fiind consacrat faptul că presa are sarcina de a comunica informații și idei legate de cauzele aflate pe rolul instanțelor (Cauza Sunday Times contra Marea Britanie), deoarece administrarea justiției servește colectivității în ansamblul ci și necesită cooperarea unui public bine informat.

Plenul CSM a conchis, după ce a trecut prin propriul filtru cele trei cereri ale contestatoarei, articolele de presă indicate și Rapoartele nr. x/14.10.2019, nr. y/10.10.2019 și nr. 19-3899/16.09.2019 ale Inspecției Judiciare, că nu rezultă niciun act de imixtiune în funcționarea sistemului judiciar în ansamblul său și nu se poate reține o atingere adusă reputației judecătorului contestator.

Analizând hotărârea Plenului CSM prin prisma sumarelor susțineri care vizează în concret prezentul litigiu, Înalta Curte constată că, deși formal invocă nelegalitatea hotărârii contestate, contestatoarea A. dezvoltă, în cuprinsul contestației, critici și nemulțumiri referitoare la proceduri disciplinare care au vizat-o, ceea ce excede cadrului procesual al contestației prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Or, trebuie reamintit, în acest context, că - sub pretextul contestării hotărârii date cu privire la cererea de apărare a reputației profesionale ori a independenței sistemului judiciar - nici contestatoarea nici o altă persoană sau instanță nu poate repune în discuție fondul unui litigiu definitiv judecat.

În speță, din cuprinsul actului administrativ contestat reiese că intimatul a procedat la analizarea în concret a cazului, iar nu doar formal, că toate probele pertinente propuse de contestatoare au fost avute în vedere de Plen, fiind expuse în hotărâre argumentele care susțin respingerea cererii și înlăturarea afirmațiilor contestatoarei, chiar dacă acestea îl nemulțumesc pe magistratul în cauză.

Hotărârea contestată este, în opinia Înaltei Curți, întemeiată și la adăpost de criticile aduse de către contestatoare, Plenul CSM exercitându-și competența și dreptul de apreciere asupra cererii de apărare a reputației fără exces de putere și ajungând în mod temeinic și legal la concluzia că, în speță, nu se poate reține că a fost afectată reputația profesională a magistratului și, cu atât mai puțin, independența sistemului judiciar în ansamblul său, față de modul în care informațiile au fost prezentate în presa online.

Totodată, nu poate fi reținut vreun aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a rapoartelor Inspecției Judiciare care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, Înalta Curte constatând că acestea au fost întocmite, conform art. 53 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, cuprind toate mențiunile prevăzute de art. 54 alin. (1) și sunt avizate de persoanele prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, fiind comunicate în termenul legal contestatoarei pentru formularea de obiecții, la care ulterior s-a și răspuns motivat.

Înalta Curte arată că sistemul de justiție este o instituție esențială într-o societate democratică, iar presa este unul din mijloacele prin care opinia publică poate verifica dacă magistrații își exercită responsabilitățile în conformitate cu scopul încredințat, fiind necesară protejarea magistraților împotriva unor atacuri neîntemeiate și având în vedere că aceștia au obligația de rezervă, neputând ieși public cu puncte de vedere proprii în orice condiții.

Referindu-se la restrângerea libertății de exprimare în scopul garantării autorității și imparțialității puterii judecătorești, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în Cauza Bradford vs. Danemarca, a decis că "interesul de a proteja reputația și a asigura autoritatea magistraților este superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora".

De asemenea, în Cauza Pager și Oberschlick vs. Austria, a statuat că "activitatea justiției nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept".

În această ordine de idei, Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că reputația profesională este o consecință a integrității de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător sau procuror în exercitarea profesiei sale, fiind în strânsă legătură cu principiile independenței, imparțialității și integrității, care guvernează această activitate profesională.

Reputația profesională semnifică, practic, părerea publică referitoare la modul în care judecătorul sau procurorul își exercită profesia, noțiunea fiind una distinctă de aceea de reputație a persoanei fizice în sensul dreptului comun.

Din aceste motive, apărarea reputației de către Consiliul Superior al Magistraturii se impune a fi dispusă atunci când o împrejurare sau acțiune bine determinată a avut drept urmare formarea în mod nejustificat a unei păreri publice nefavorabile cu privire la activitatea profesională a judecătorului sau procurorului, fiind deci de natură să aducă atingere reputației profesionale a magistratului în cauză.

Or, din probele administrate în cauză, Înalta Curte constată că nu pot fi decelate astfel de împrejurări sau acțiuni determinate, tonul virulent, aluziile, epitetele și metaforele folosite în articolele de presă online nevizând-o direct pe contestatoare sau fiind specifice mai degrabă stilului pamfletar, nejustificându-se susținerile contestatoarei - judecător suspendat disciplinar din funcție - referitoare la atingerea adusă reputației sale ("decredibilizarea" sa) sau la încurajarea nerespectării autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești definitive.

În ceea ce privește pretinsa decredibilizare a Forumului Judecătorilor de către intimatul CSM prin respingerea cererilor de apărare a independenței sistemului judiciar, Înalta Curte reține că respectiva entitate reprezintă o asociație profesională al cărui grad de reprezentativitate pentru întregul corp al magistraților nu este probat și a cărui imagine și activitate în niciun caz nu pot să se identifice cu sistemul judiciar în ansamblul său, iar analiza intimatului C.S.M. cu privire la pretinsele atingeri aduse independenței acestui sistem este una minuțioasă și pertinentă, conducând la concluzia netemeiniciei afirmațiilor contestatoarei.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborat cu art. 1 și art. 18 alin. (1), (2) din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (1)-(3) din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M și art. 53, 54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție forțată a Agenției Naționale de Integritate, formulată de contestatoarea A..

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor B. și Inspecția Judiciară și respinge contestația formulată în contradictoriu cu acestea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 44 din 5 martie 2020 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.