ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5549/2021

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciara, a solicitat anularea Rezoluției Inspectorului șef al Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1073 din data de 15 aprilie 2019 emisă în dosarul cu nr. x.

Prin sentința civilă nr. 1042 din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1042 din 28 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului, și în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a susținut că prima instanță nu a motivat în niciun fel criticile aduse actelor administrative contestate.

4.1 Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs și a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

4.2. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestuia ca nefundat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor nulității și tardivității recursului, arătând că motivele invocate în cadrul cererii scrise se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și că, toate actele de procedură i-au fost comunicate la domiciliu, însă fără confirmare de primire, astfel că nu poate fi dovedită datat la care acestea au fost introduse în cutia poștală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 aprilie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2021 Înalta Curte a dispus recalificarea căii de atac formulate în cauză din apel în recurs, având în vedere că această cale de atac este diferită de cea prevăzută de lege și indicată în dispozitivul sentinței atacate (potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului administrativ, hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare).

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciara, a solicitat anularea Rezoluției Inspectorului șef al Inspecției Judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1073 din data de 15 aprilie 2019 emisă în dosarul cu nr. x.

Prin sentința atacată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici împotriva acestei sentințe, calea de atac fiind însă exercitată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea acesteia.

Amintește Înalta Curte că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la dosarul de fond, sentința atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 14 decembrie 2020, iar calea de atac a fost declarată prin e-mail la data de 12 ianuarie 2021 și înregistrată la data de 13 ianuarie 2021, conform ștampilei de înregistrare a Curții de Apel București aflată pe dosarul de recurs, așadar, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora, în speță, recurentul-reclamant neformulând o astfel de cerere.

Invocarea de către recurent a faptului că actele de procedură i-au fost comunicate la domiciliu, însă fără confirmare de primire, astfel că nu poate fi dovedită datat la care acestea au fost introduse în cutia poștală este lipsită de relevanță juridică. Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 164 alin. (4) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 165 C. proc. civ., dovada comunicării actului de procedură se face cu procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, iar mențiunile cuprinse în acesta fac dovada până la înscrierea în fals, actul de procedură fiind considerat comunicat la data menționată în înscris de cel care l-a întocmit.

Prin urmare, reține instanța că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurentul nefiind suficient de diligent pentru conservarea drepturilor sale procesuale, aceasta neaflându-se într-o situație prevăzută de 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Or, termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum reclamantul a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1042 din 28 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2021.