ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.05.2020 sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției de clasare nr. 254/A din data de 22 ianuarie 2020 emisă în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție pentru judecători, precum și a rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. C20-540 din data de 13 aprilie 2020, solicitând continuarea procedurii disciplinare față de magistratul reclamat.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 602 din 20 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, având ca obiect "anulare rezoluție IJ - rez. nr. C20-540", ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 602 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat apel reclamantul A. solicitând admiterea apelului și susținând că își menține toate probele din faza de judecată a fondului cauzei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârât Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac ca fiind nefondate.

Intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac declarată în cauză, invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A. a înțeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanțe și nu recurs, deși calea de atac a recursului a fost corect menționată în dispozitivul sentinței.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilității căii de atac declarate, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalității căii de atac, potrivit cărora:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce privește recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reține prevederile art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora:

"Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

Cu privire la această situație, instanța de control judiciar are în vedere și Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de reclamantul A. nu poate fi recalificat recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât, deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunile stabilite prin rezoluția din 30.07.2021 (prin adresa din 30 iulie 2021 și comuicată la 04.08.2021 fila x ds. recurs) nu a înțeles să se conformeze obligației de a preciza motivele de casare pe care își întemeiază cererea. Astfel deși recurentul-reclamant a depus o cerere intitulată apel, iar ulterior la data de 19.08.2021 un răspuns față de obligațiile instituite de instanță prin rezoluția sus aminitită, acesta nu a înțeles să clarifice caracterul cererii sale, de așa manieră încât cele precizate de acesta să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, în speță, analizând apelul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta nu poate fi recalificat ca fiind cerere de recurs, în condițiile în care calea de atac a fost explicit intitulată apel, iar acesta nu a precizat ulterior intenția sa de recalificare a cererii.

Prin urmare, cererea părții trebuie să cuprindă suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 19/2016 incidentă în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul declarat de reclamantul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 602 din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2022.