ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2838/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.09.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, formulând contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 537 din dosar nr. 19-635 a Inspecției Judiciare împotriva faptului că nu i s-a răspuns la plângerea din data de 05.06.2019 întocmită conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și împotriva refuzului nejustificat de a soluționa cererea din data de 05.06.2019 (dosar la Inspecției Judiciare nr. C19-2788 D 19-7336).

Prin sentința civilă nr. 78 din 31 ianuarie 2020, s-a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Prin cererea depusă la data de 26.05.2020, petentul A. a depus cerere de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii nr. 78/31.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, solicitând îndreptarea următoarelor erori materiale:

- la pagina 1, aliniatul 4, în loc de "…05.06.2019 (dosar al Inspecției Judiciare nr. C19-2788 D 19-7336)." se va scrie corect "...05.06.2019 (dosar al Inspecției Judiciare nr. C19-2788 D19-7336).";

- la pag. 1, alin. (6) (primul rând al ultimului aliniat), între verbul, A arătat" și substantivul, abaterile" a solicitat introducerea conjuncției "că". (A arătat că abaterile disciplinare săvârșite de judecătorul de la Curtea de Apel Suceava…";

- la pag. 1. alin. (6) (ultimul rând al ultimului aliniat) în loc de inepția "nexexistând are verificare prealabilă" a solicitat să se scrie, neexistând verificare prealabilă";

- la pag. 2, alin. (6), (Pârâta a arătat că….petiționarul a formulat o sesizare cu privire la posibile abateri disciplinare săvârșite de către doamnei judecător B. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .) se poate îndrepta prin două modalități;

a.) înlocuind "doamnei judecător" cu "doamna judecător" sau

b) să se extragă "săvârșite de către" și să se înlocuiască cu articolul posesiv "ale"(...abateri disciplinare ale doamnei judecător..,.), solicitând înlocuirea variantei eronate cu varianta a.) sau b.);

- la pag. 3, alin. (7), data calendaristică 15 iunie 2019 a rezoluției nr. 537, este eronată. Corect este 15 martie 2019. A solicitat petentul, de asemenea, corectarea acestei erori.

- la pag. 8, alin. (1) (…la punctul 4 fiind redată situația de fapt cu privire cele sesizate de către reclamant.), a solicitat petentul îndreptarea (. . . . . . . . . .la punctul 4 fiind redată situația de fapt cu privire la cele sesizate de către reclamant.).

A mai arătat petentul că, la ultimul aliniat, de la pagina 4 a hotărârii redactate se referă la hotărârea nr. 59/2019 din data de 02.2019, dosar x/2018 La 6 februarie 2019, președintele completului de judecată era judecătorul-șef al secției I civilă (Curtea de Apel Suceava) Aprodănese Dochița.

Petentul a solicitat îndreptarea erorii în sensul că nu doamna judecător B. ar fi prezidat acel complet.

A arătat că, în partea introductivă (pagina 3) a hotărârii redactate, s-a arătat că petentul A. a transmis Inspecției Judiciare, prin intermediul poștei electronice, două plângeri datate 5 iunie 2019 și 16 august 2019. A solicitat petentul revenirea asupra ultimului aliniat de la pagina 7 a hotărârii și lămurirea acesteia în sensul menționării care din cele două plângeri a fost soluționată prin rezoluția inspectorului-șef nr. C 19-2788/30 august 2019.

Petentul a mai menționat că, la pagina 4, ultimul aliniat (hotărârea nr. 78/31.01.2020) s-au invocat dispozițiile art. 425 C. proc. civ., însă dispozitivul nu conține codul numeric personal al reclamantului, iar numele reclamantului și calității de domiciliu sunt eronate. Corect este:

"reclamantul A. cu domiciliul în Grănicești…" (la dosar există cartea de identitate a reclamantului).

Aceeași eroare materială (A. sau A.) se regăsește pe prima pagină a hotărârii nr. 78/31.01.2020 (primul aliniat, rândul 2 și alin. (4) rândul 3) și pe pagina 7, alin. (3) rândul 2. A solicitat petentul să se îndrepte erorile enumerate în această cerere.

Petentul a solicitat completarea hotărârii prin menționarea răspunsului la întâmpinare depus la dosar.

Prin sentința nr. 580 din 10 iulie 2020, s-a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială strecurată în hotărârea nr. 78/31.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul-reclamant A., în cauza privind acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva pârâtei Inspecția Judiciară.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 78/31.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, în sensul:

- înlocuirii sintagmei dosar la Inspecției Judiciare cu sintagma dosar al Inspecției Judiciare(pagina 1 alin. (4);

- înlocuirii sintagmei a arătat abaterile disciplinare cu sintagma a arătat că abaterile disciplinare (pagina 1 alin. (6);

- înlocuirii sintagmei nexexistând are verificare prealabilă cu sintagma neexistând verificare prealabilă (pagina 1 alin. (6).

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 78/31.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, cu privire la numele reclamantului, respectiv A. în loc de A., cu privire la domiciliul reclamantului, respectiv Grănicești în loc de Granicesti.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 78/31.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019 sub forma omisiunii, în sensul indicării codului numeric personal al reclamantului - x.

S-a respins în rest cererea de îndreptare eroare materială ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de lămurire ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de completare ca neîntemeiată.

La data de 20.08.2020, petentul-reclamant a formulat cerere de îndreptare a hotărârii nr. 580 din data de 10 iulie 2020 și de completare-întregire dosar (art. 545 C. proc. pen.).

A indicat faptul că cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii nr. 78/31.01.2020 a fost depusă la data de 10 mai 2020 și înregistrată la 11 mai 2020, că în întâmpinarea Inspecției Judiciare de trei ori scrie 15 martie 2019 și o singură dată 15 iunie 2019, iar pe această eroare din întâmpinare și pe dispariția răspunsului la întâmpinare (confirmată la pag. 3 alin. (8) -anterior dispozitivului hotărârii 580/10.07.2020) a fost construită decizia 78/31.01.2020.

Totodată, petentul-reclamant a solicitat să fie trecută data corectă 06.02.2019, la pagina 1, ultimul aliniat scriindu-se hotărârea nr. 59/2019 din data de 02.2019, iar dosarul nr. x/2019 să fie înaintat instanței de control judiciar numai împreună cu răspunsul la întâmpinare.

Prin încheierea din 7 decembrie 2020, s-a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul-reclamant A., în cauza privind acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva pârâtei Inspecția Judiciară.

S-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 580/10.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019, în sensul:

- indicării datei depunerii cererii de îndreptare, lămurire și completare ca fiind 10.05.2020 (prin e-mail), în loc de 26.05.2020;

- înlocuirii sintagmei hotărârea nr. 59/2019 din data de 02.2019 cu sintagma hotărârea nr. 59/2019 din data de 06.02.2019.

S-a respins, în rest, cererea de îndreptare eroare materială.

S-a constatat depus la dosarul cauzei răspunsul la întâmpinare.

Împotriva sentinței civile nr. 78 din 31 ianuarie 2020, a sentinței civile nr. 580 din 10 iulie 2020 și a încheierii din 7 decembrie 2020, ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019, reclamantul A. a formulat cereri de recurs.

Prin memoriul de recurs, recurentul și-a exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate de curtea de apel.

În ceea ce privește sentinta nr. 78/2020, recurentul a invocat depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, susținând că în mod eronat a reținut curtea că nu se poate pune problema unui refuz nejustificat de soluționare a cererii întrucât plângerea formulată de reclamant împotriva soluției a fost soluționată prin rezoluția inspectorului șef nr. C19-278/30.08.2019, în motivarea căreia se face trimitere la "prevederi legale", "condiții legale speciale în materie", fără a se preciza care sunt acestea. A mai criticat recurentul nerespectarea termenului de 20 de zile de la data depunerii formulării plângerii adresate Inspectorului sef, prevăzut de art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în condițiile în care cererea a fost depusă la 05.06.2019, iar răspunsul a fost redactat la 30.08.2019;

Referitor la sentinta nr. 580/2020, recurentul a invocat, de asemenea, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în opinia sa, sentința fiind pronunțată cu exces de putere, prin nepronunțarea asupra unei probe hotărâtoare depuse de reclamant la 10 mai 2020, odată cu cererea de îndreptare, lămurire și completare a hotărârii.

Astfel, instanța a nesocotit prima pagină a înscrisului autentic încuviințat prin încheierea din 10 ianuarie 2020 "rezoluție nr. 537", nr. lucrare 19-635, data 15 martie 2019, datând eronat rezoluția nr. 537 ca fiind emisă în 15 iunie 2019, o altă probă nesocotită de instanță fiind prima pagină a Decizie nr. 59/2019, dosar x/2018, judecătorul reclamat la Inspecția Judiciară fiind un membru al completului de judecată, iar nu președintele completului astfel cum susține CAB.

Cu privire la încheierea din 7 decembrie 2020, recurentul a învederat semnarea sentinței 78/2020 în constituire complet cu grefier C. și semnarea sentinței 580/2020 și a încheierii din 7 dec 2020 în constituire complet cu grefier D., invocând neatasarea răspunsului la intâmpinare în dosarul de fond și atasarea acestuia în alt dosar.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 580/2020 și a încheierii din 7 decembrie 2020.

Pe fond, a solicitat respingerea recursurilor, apreciind că hotărârile recurate sunt temeinice și legale.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspecte invocate prin memoriul de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 mai 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma argumentelor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursurilor, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, formulând contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 537 din dosar nr. 19-635 a Inspecției Judiciare împotriva faptului că nu i s-a răspuns la plângerea din data de 05.06.2019 întocmită conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și împotriva refuzului nejustificat de a soluționa cererea din data de 05.06.2019 (dosar la Inspecției Judiciare nr. C19-2788 D 19-7336).

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, ulterior, admițându-se în parte cererea de îndreptare eroare materială, respingându-se cererea de lămurire și cererea de completare a sentinței ca neîntemeiate și ulterior, respingându-se o nouă cerere de îndreptare eroare materială, împotriva acestor hotărâri reclamantul exercitând calea de atac a recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar amintește că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, cu referire directă la cazurile precvăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

În concluzie, argumentele primei instanțe ar fi trebuit să fie combătute de către recurentul-reclamant prin calea de atac declarată.

Recurentul invocă depășirea puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Or, motivul de casare referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea, de către instanța de judecată, a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, recurentul neformulând critici din această perspectivă, invocând pronunțarea hotărârilor cu exces de putere, prin menționarea eronată a unor date, aspecte privind semnarea sentințelor, precum și neatasarea răspunsului la intâmpinare în dosarul de fond și atasarea acestuia în alt dosar.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii reclamantului nu au fost contestate, pe calea recursului, de acesta.

Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa.

În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor formulate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 78 din 31 ianuarie 2020, a sentinței civile nr. 580 din 10 iulie 2020 și a încheierii din 7 decembrie 2020, ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.