ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2384/2022

Ședința publică din data de 3 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.10.2021, așa cum a fost precizată la data de 26.10.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Afacerilor Interne prin Direcția Generală Juridică și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, în principal, anularea în tot a Hotărârii Guvernului nr. 1130 din 22.10.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1013/22.10.2021, precum și a Hotărârii Guvernului nr. 1161/25.10.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1017/25.10.2021, iar în subsidiar, anularea măsurilor discriminatorii, respectiv anularea art. I pct. 1 din H.G. nr. 1130/2021, anularea art. 1 pct. 6 și 9, art. 6 pct. 6 din Anexa la H.G. nr. 1130/2021 în limita sintagmei "doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2", anularea art. 1 pct. 12, art. 6 pct. 1 și 2, art. 9 pct. 1, 2, 4 și 6, art. 12 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 1130/2021 în limita sintagmei "Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, respectiv persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2", anularea art. 2 alin. (1) pct. 2 și 3 din Anexa la H.G. nr. 1130/2021, anularea art. 12 alin. (4), (5), (6), (7), (8) și (9) din Anexa la H.G. nr. 1130/202, anularea pct. 1, 2, 4 și 6 din articolul unic din H.G. nr. 1161/2021;

În subsidiar a solicitat în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 27 din O.G. nr. 137/2000, anularea acelorași acte.

În temeiul art. 27 din O.G. nr. 137/2000 a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la acordarea unor reparații bănești în cuantum de 500 Euro/zi, la cursul în RON al BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, calculat începând cu data de 25.10.2021 și până la încetarea stării de discriminare derivată din H.G. nr. 1130/2021 și H.G. nr. 1165/2021.

2.1. Prin încheierea din Camera de Consiliul din data de 9 noiembrie 2021 s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., formulată de către reclamantul A. în dosarul nr. x/2021.

2.2. Prin sentința civilă nr. 123 din data de 9 noiembrie 202 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 1130/22.10.2021 și a Hotărârii de Guvern nr. 1161/25.10.2021 pe calea procedurii ordonanței președințiale, cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii de Guvern nr. 1130/22.10.2021 și a Hotărârii de Guvern nr. 1161/25.10.2021 în condițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

S-a respins cererea de obligare a pârâtului Guvernul României la acordarea de reparații bănești în cuantum de 500 Euro/zi.

Împotriva sentinței și încheierii de ședință reclamantul a formulat recurs.

A invocat recurentul, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nelegala compunere a completului care a soluționat cererea de recuzare, arătând recurentul că în compunerea Completului C7 Fond trebuia să participe domnul judecător C. și nu doamna judecător D..

Totodată, a arătat că încheierea recurată este dată cu greșita aplicare a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., existând suficiente indicii care să dovedească imparțialitatea judecătorului în condițiile în care reclamantului i se invocă din oficiu fie lipsa de interes (pe motiv că actul a ieșit din vigoare), fie lipsa procedurii prealabile.

A invocat recurentul reclamant încălcarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare, raportat la nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 9 și art. 22 din C. proc. civ., în raport de modul de soluționare al excepției, fiind incident astfel și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Hotărârea nu îndeplinește nici cerințele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ., în ceea ce privește cerința motivării acesteia, instanța neanalizând incidența Deciziei nr. 392/2021 pronunțate de Curtea Constituțională (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.).

In ceea ce privește soluția pronunțată asupra excepției lipsei plângerii prealabile, a invocat greșita aplicare a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), prin raportare la considerentele reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 392/2021, privind necesitatea asigurării dreptului efectiv de acces la o instanță de judecată.

S-a invocat și încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 197/2021 a Curții de Ape Timișoara, rămasă definitivă prin decizia nr. 5123/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a respins excepția privind lipsa procedurii prealabile.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și a sentinței atacate, în ceea ce privește soluționarea capetelor 1,2 și 3 ale cererii de chemare în judecată, reținerea cauzei spre rejudecare și menținerea sentinței în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MAI.

Intimatul - pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant ca nefondat.

În cauză a formulat întâmpinare și intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs raportat la motivele de nelegalitate ale încheierii din data de din Camera de Consiliul din data de 9 noiembrie 2021 prin care s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B., Înalta Curte constată netemeinicia susținerilor recurentului - reclamant.

Instanța de control judiciar constată în privința încheierii atacate că nu sunt intemeiate criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Sintagma "alcătuirea instanței" implică nerespectarea normelor privind compunerea instanței, precum și cele referitoare la constituirea instanței, Înalta Curte observând că nu se poate reține nelegala compunere a completului de judecată,

Deși, în cadrul acestui motiv de recurs nu ar putea fi exclus de plano încălcarea unor prevederi regulamentare, se constată că încheierea recurată a fost pronunțată de completul de judecată legal învestit, instanța fiind alcătuită potrivit dispozițiilor legale dispuse prin legile de organizare judiciară, legea specială și Regulamentul intern al instanțelor.

Susținerile cu caracter general, formulate de recurent, potrivit cărora, din jurisprudența si portalul instanțelor de judecată ar reieși că un alt magistrat ar fi trebuit să facă parte din compunerea completului care a soluționat cererea de recuzare, nu pot fi valorificate ca motive de recurs, pentru a atrage încălcarea dispozițiilor art. 50 din C. proc. civ. raportat la dispozițiile 110 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Referitor la pretinsa lipsă de imparțialitate a judecătorului motivată de recurentul - reclamant prin invocarea, din oficiu, a excepțiilor lipsei procedurii prealabile și a lipsei de interes, Înalta Curte constată că nu sunt incidente ipotezele avute în vedere de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 din C. proc. civ.

Pentru a se putea vorbi despre o antepronunțare, este esențial ca judecătorul să fi antamat rezultatul final al procesului, ceea ce nu poate fi cazul în speță raportat la punerea în discuție, în condițiile dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., a unor excepții care fac inutilă administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin raportare atât la prevederile C. proc. civ. referitor la regimul incompatibilităților (art. 41 și urm.), cât și la criteriile proprii de natură să garanteze misiunea judecătorului (independența și imparțialitatea, cea dintâi fiind condiția celei de-a doua) stabilite de Curtea Europeană, în lumina art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte apreciază că nu se poate reține niciun caz de incompatibilitate, motiv pentru care va respinge recursul formulat împotriva încheierii din 9 noiembrie 2021

În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței nr. 123 din data de 9 noiembrie 2021 Inalta Curte îl apreciază ca întemeiat în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prima instanța a reținut excepția inadmisibilității cererii pentru neparcurgerea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că actelor administrative cu caracter normativ li se aplică prevederile alin. (1) și (1)

1

ale art. 7, potrivit cărora plângerea prealabilă este obligatorie și poate fi adresată oricând.

Cu toate acestea, constată că excepția se impunea a fi respinsă, în considerarea deciziei Curții Constituționale nr. 392/2021. Prin această decizie s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu referire la art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 21/2004, precum și soluția legislativă din art. 72 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, potrivit căreia dispozițiile acestei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie în ceea ce privește soluționarea acțiunilor formulate împotriva hotărârilor Guvernului prin care se instituie, se prelungește sau se încetează starea de alertă, precum și a ordinelor și a instrucțiunilor prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă.

Curtea Constituțională a subliniat necesitatea unei intervenții legislative prompte care să asigure exercitarea în mod efectiv și eficace a dreptului de acces la justiție, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 55/2020 nu conțin niciun fel de dispoziții procedurale care să garanteze soluționarea cauzelor referitoare la actele administrative de declarare sau prelungire a stării de alertă într-un termen scurt, care să asigure un drept efectiv de acces la justiție. Sub acest aspect, s-a statuat că dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu răspund exigențelor soluționării urgente a acțiunilor.

Pe cale de consecința, în practica Înaltei Curți ulterioară pronunțării deciziei Curții Constituționale, s-a apreciat că urmarea procedurii prealabile în cazul unei hotărâri de guvern emise în temeiul Legii nr. 55/2020 nu este compatibilă cu cerința asigurării celerității judecății, care să asigure efectivitatea dreptului de acces la justiție (decizia nr. 841/2022).

În concluzie, deși în privința actului administrativ normativ nu poate fi reținută, în principiu, exceptarea prevăzută de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, o astfel de exceptare de la urmarea procedurii plângerii prealabile trebuie considerată aplicabilă în cauza de față, în respectarea deciziei nr. 392/2021 a Curții Constituționale.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul - reclamant subsumate motivelor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., acestea având legătură cu fondul litigiului, urmând să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Observând, însă că soluțiile pronunțate asupra excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, precum și a inadmisibilității acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale nu au fost atacate pe calea recursului, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe a rămas definitivă sub aceste aspecte, urmând să caseze în parte sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar a capetelor de acțiune având ca obiect cererea de anulare și cererea de daune.

Inalta Curte va menține, astfel, dispozițiile sentinței referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Interne și a excepției inadmisibilității acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii de ședință și va admite admite recursul declarat împotriva sentinței, pe care o va casa în parte, trimițând-o spre rejudecarea în ceea ce privește capetele de acțiune având ca obiect ca obiect cererea de anulare și cererea de daune, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 123 din data de 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și rejudecând:

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pe capetele de acțiune având ca obiect cererea de anulare și cererea de daune.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 mai 2022.