ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2125/2022

Circumstanțele cauzei. Prin decizia civilă nr. 1003/R/2020 din data de 17.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov a respins recursurile formulate de către recurentul-pârât Municipiul Sfântu Gheorghe și de către recurenții-reclamanți A. senior și B. împotriva sentinței civile nr. 618 din 31.07.2020, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, pe care a menținut-o. Împotriva hotărârii pronunțate în recurs au formulat cerere de revizuire revizuenții A. senior și B., întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 C. proc. civ., solicitând admiterea revizuirii și schimbarea în tot a deciziei atacate.

Hotărârea pronunțată asupra cererii de revizuire. Prin decizia definitivă nr. 386/R/2021 din data de 2 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. senior și B. împotriva deciziei civile nr. 1003/R din 17.12.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Recursul exercitat împotriva hotărârii pronunțate asupra revizuirii. Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 din prezenta decizie au declarat recurs revizuenții A. senior și B., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva încălcării de către instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, a dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., întrucât nu a deschis și închis cercetarea procesului prevăzut la art. 237, conform procedurii prevăzute de art. 238 și art. 244 din C. proc. civ., și nu a fixat termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică. În dezvoltarea recursului formulat au susținut că, fără participarea intervenientului și a părților, s-a constatat că prin cererea de intervenție accesorie nu a fost justificat interesul în formularea respectivei cereri, motiv pentru care, în baza art. 64 C. proc. civ., instanța a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. în favoarea lor, fără a da o încheiere de respingere, cu încălcarea prevederilor articolului menționat, fără ascultarea intervenientului și a părților în acest sens și fără a arăta calea de atac împotriva încheierii de respingere și termenul de exercitare al acesteia. În continuare, după ce au reiterat argumentele formulate prin cererea de revizuire ce a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunțată decizia contestată, recurenții au susținut că prin nota de ședință depusă la data de 05.05.2021 au învederat instanței că depun în probațiune modelele aprobate prin ordinele A.N.A.F. invocate în cererea de recurs, în absența cărora nu există inspecție fiscală, respectiv dovezile clare a lipsei efectuării inspecției fiscale. Au mai citat recurenții dispozițiile din Codul de procedură fiscală, considerate relevante în cauză, și au reluat apărările referitoare la probatoriul administrat în fața primei instanțe, prin prisma situației de fapt pe care au reiterat-o în cuprinsul prezentului recurs, concluzionând că nelegalitatea deciziei atacate nr. 386 din 2 iunie 2021 provine din respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, fără punerea în dezbaterea părților a inadmisibilității, neasigurându-le astfel dreptul la apărare. Au subliniat că potrivit jurisprudenței în materie s-a stabilit că această chestiune a inadmisibilității este de ordine publică, care trebuie pusă în mod obligatoriu în dezbaterea părților, pentru a le asigura drepturile procesuale, astfel cum rezultă din considerentele relevante ale deciziei nr. 1001/2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2003, și ale deciziei nr. 825/R din 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția privind conflicte de muncă și asigurări sociale, citate în finalul cererii de recurs, în ipoteza contrară hotărârea pronunțată fiind nulă, conform art. 174 și următoarele din noul C. proc. civ. Pentru aceste motive și temeiuri legale invocate, recurenții au solicitat admiterea cererii și luarea măsurilor legale pentru restabilirea legalității în cauză.

Apărările formulate în cauză. La data de 14.09.2021 intimatul-pârât Municipiul Sfântu Gheorghe-Direcția Generală Economică și Finanțe Publice Municipale a formulat întâmpinare la recursul formulat de revizuenții A. senior și B., prin care a solicitat respingerea cererii de recurs la revizuire, ca inadmisibilă, precum și menținerea deciziei civile nr. 386/R din data de 2 iunie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Brașov, ca legală și temeinică. La termenul de dezbateri din data de 7 aprilie 2022, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, excepție invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului formulat de reclamanți, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia nr. 386/R/2021 din data de 2 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021. Prin decizia menționată, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. senior și B. împotriva deciziei civile nr. 1003/R din 17.12.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2019. Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. În conformitate cu art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra rezultă, așa cum s-a arătat în precedent, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față reclamanții au declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulând critici din perspectiva dispozițiilor art. 483 și următoarele din C. proc. civ. și solicitând, ca atare, admiterea recursului și constatarea nelegalității deciziei atacate pentru motivul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă. Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 2 din C. proc. civ., a soluționat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunțate de instanța de recurs. În acest sens a reținut că prin hotărârea pronunțată instanța de recurs a respins ambele cereri de recurs formulate de părți, astfel încât nu a antamat fondul cauzei, limitându-și analiza la temeinicia motivelor de recurs invocate, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care a apreciat a fi inadmisibilă cererea de revizuire și a respins-o ca atare. Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Or, în aplicarea art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, prin decizia nr. 1003/R/2020 din 17.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat recursurile declarate de reclamanții A. senior și B., precum și de pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe împotriva sentinței de fond nr. 618/31.07.2020 a Tribunalului Covasna, hotărârea instanței de recurs fiind menținută prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunțată de aceeași Curte de Apel Brașov în calea de ataca a revizuirii, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Așadar, în urma analizării motivelor de revizuire invocate, Curtea de Apel Brașov a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă și a menținut hotărârea pronunțată de instanța de recurs, hotărâre care, astfel cum s-a evidențiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În acest context, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 386/R/2021 din data de 2 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamanții A. senior și B. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Totodată, se reține că prin jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătorești expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag. 24). Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul prezentului demers judiciar, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind incident principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanți. Totodată reține că, raportat la soluția pronunțată asupra excepției inadmisibilității recursului, nu se mai impune verificarea hotărârii din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora fiind de prisos.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Față de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 386 din 2 iunie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,