ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recuruslui de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Protecție Internă, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr. x/2017, a încheierii din 8 iunie 2021, pronunțată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr. x/2017 și a sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005, formându-se dosarul asociat nr. x/2021

Prin încheierea din 8 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, formulată de contestatorul A..

Împotriva încheierii din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul A..

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2021, admiterea cererii și sesizarea Curții Cosntituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, susținându-se, în esență, că în mod nelegal s-a reținut neîndeplinirea condiției de admisibilitate a lipsei legăturii normei legale vizate de excepție cu soluționarea cauzei.

Intimata Direcția Generală de Protecție Internă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin cererea de recurs, recurentul-contestator a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, reiterând și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, ce formează obiectul dosarului asociat nr. x/2021, creat în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de Organizare al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin încheierea din 8 decembrie 2021 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 191/22.12.2005, formulată de contestatorul A..

Contestatorul a formulat recurs împotriv a acestei încheieri, criticând-o din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând în esență, greșita reținere de către instanță a neîndeplinirii condiției de admisibilitate privind legătura normei legale vizate de excepție cu soluționarea cauzei, critic pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție sa aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că recurentul, în dosarul aflat în stadiul procesual al contestației în anulare aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. O.U.G. nr. 191/22.12.2005, care sunt în vigoare și a căror neconstituționalitate nu a fost declarată printr-o decizie a Curții Constituționale, fiind îndeplinite, așadar, o parte dintre condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 antereferite.

În ceea ce privește condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, Înalta Curte constată că aceasta nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Actul normativ care formează obiectul excepției de neconstituționalitate este O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență.

Înalta Curte observă că în cadrul dosarului nr. x/2021, instanța supremă a fost învestită în principal cu soluționarea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 a aceleiași instanțe, dosar în cadrul căruia a fost solicitată și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005, soluționată prin încheierea din 8 decembrie 2021 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021 împotriva căruia recurentul a exercitat prezenta cale de atac.

Prin urmare, în mod corect a fost analizată subzistența cerinței de a proba existența unei legături cu cauza, respectiv cu aspectele de admisibilitate a căii de atac declarate ori cu chestiuni legate de fondul contestației în anulare.

Or, niciuna dintre posibilele ipoteze menționate anterior nu se regăsește în analiza cererii de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005, în ceea ce privește legătura dintre excepția invocată și cauza aflată pe rol în dosarul principal, în care a fost pronunțată o soluție de anulare a contestației în anulare, ca nemotivată.

Pentru aceste motive, apreciind că în cauză nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, anume aceea ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte apreciază că soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii formulată de contestatorul A., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005 este corectă și legală motivele invocate de recurent prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimată și va respinge recursul formulat de contestator, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimată.

Respinge recursului formulat de contestator A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.