ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2689/2022

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Alba Iulia și Curtea de Apel Alba Iulia, anularea Hotărârii nr. 47 din 10.10.2017, emise de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus respingerea contestațiilor prin care au solicitat încadrarea în baza Legii nr. 153/2017 și, subsecvent, anularea Deciziei nr. 177/RU/31.07.2017 a Vicepreședintelui Curții de Apel Alba Iulia și reîncadrarea reclamanților în grila de salarizare prevăzută de Cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază.

Hotărârile primei instanțe Prin sentința nr. 632 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 2386 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 632/20.02.2019, formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.

Recursurile formulate Împotriva acestor sentințe au declarat recurs reclamanții, prin două memorii distincte, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 (în privința sentinței de fond) și art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. (în privința sentinței de completare).

Excepția de neconstituționalitate Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 octombrie 2021, recurenții-reclamanți au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea IV și art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 153/2017 din Secțiunea VI cuprinse în Anexa V a Legii nr. 153/2017.

Încheierea recurată Prin încheierea din 18.11.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea formulată de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P.; S-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea IV și art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 153/2017 din Secțiunea VI cuprinse în Anexa V a Legii nr. 153/2017; S-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei.

Cererea de recurs formulată împotriva încheierii prin care s-a soluționat excepția de neconstituționalitate Împotriva încheierii din 18.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, au formulat recurs recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată. În esență, în privința motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, respectiv: textele legale care fac obiectul excepției sunt în vigoare; Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie prin care să constate neconstituționalitatea acestor norme; între dispoziția legală și soluționarea cauzei există o strânsă legătură. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține că încheierea recurată nu este motivată sub aspectul soluției pronunțate, în raport cu toate argumentele invocate de către recurenții-reclamanți. 4. Apărările intimaților Deși au legal citați, intimații - pârâți Curtea de Apel Alba Iulia și Colegiul de Conducere al Curtii de Apel Alba Iulia nu au formulat întâmpinări. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. La termenul de judecată din data de 12 mai 2022, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes în susținerea recursului de față. Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. În speță, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți au formulat recurs împotriva încheierii din 18.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, apreciind că se impunea admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea IV și art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 153/2017 din Secțiunea VI cuprinse în Anexa V a Legii nr. 153/2017. Or, Înalta Curte constată că prin încheierea recurată s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de aceștia, recurenții-reclamanți fiind în eroare cu privire la soluția pronunțată de către instanță. Prin urmare, instanța de recurs în dosarul nr. x/2017 a admis cererea formulată de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Secțiunea IV și art. 22 alin. (1)-(4) din Legea nr. 153/2017 din Secțiunea VI cuprinse în Anexa V a Legii nr. 153/2017. În aceste condiții, întrucât recurenților-reclamanți li s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, interesul acestora în susținerea recursului nu mai este unul actual în sensul art. 33 din C. proc. civ., astfel că cererea de recurs se impune a fi respinsă ca lipsită de interes. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. împotriva încheierii din 18.11.2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.