ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.11.2021 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2994, suspendarea executării Ordinului directorului Serviciului Român de Informații nr. D.P. 0553 din data de 01.10.2021, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 321/2021 pronunțată la data de 08 decembrie 2021 în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a avut în vedere Decizia RIL nr. 10/2018, precum și dispozițiile art. 380 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 555/05.07.2019, ce prevăd că pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care îndeplinesc activitățile prevăzute la art. 370 alin. (3) în cadrul: …lit. e) instituțiilor din sistemul de ordine publică și securitate națională", respectiv dispozițiile art. 536 din același act normativ, ce prevăd următoarele " Competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public- Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

În consecință, Curtea a constatat că soluționarea litigiilor privind cadrele militare (fie ele în activitate, în rezervă și/sau în retragere) aparține secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor și, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, în considerarea dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ.

Din perspectivă teriorială, Curtea a declinat competența către instanța de la domiciliul petentului, competentă în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, conform căruia, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 05.01.2022 pe rolul Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2022.

Hotărârea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 21/2022 pronunțată la data de la 04.02.2022, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția A II-A civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea raporturilor de serviciu ale cadrelor militare, analiza asupra acestui aspect se impune a fi realizat în lumina statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul Deciziei nr. 19/2021 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M.O. nr. 1080 din 11.11.2021, în sensul în care, chiar dacă se referă la litigii privind raportul de serviciu al personalului militar al Jandarmeriei Române, în prezenta analiză au relevanță considerentele reținute în cadrul paragrafelor 52. - 56, conform cărora prevederile art. 536 din Codul administrativ nu sunt aplicabile prin efectul preveedrilor art. 382 lit. h) din Codul administrativ, ce statuează că "prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar".

În aceste condiții, s-a reținut că, criteriile aplicabile în vederea stabilirii competenței de soluționare a cererilor formulate de cadrele militare și în raport cu care se prevede expres că aceasta aparține instanțelor de contencios administrativ, sunt cele prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, text legal care instituie două criterii pentru stabilirea competenței materiale, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric.

Raportat la calificarea expresă dată ordinului de trecere în rezervă de art. 50 alin. (2) al anexei 7 (Nașterea și modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcție și trecerea în rezervă a cadrelor militare) la Ordinul (MAI) nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne:

"(2) Trecerea în rezervă se realizează de la data prevăzută în actul administrativ emis în acest sens sau, în lipsa unei astfel de mențiuni, de la data emiterii acestuia.", Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând că, fie și în absența unei norme exprese atributive de competență, competența de soluționare a cererilor vizând anularea și/sau suspendarea efectelor ordinelor de trecere în rezervă a cadrelor militare aparține instanțelor de contencios administrativ, în condițiile prescrise de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cum Ordinul de trecere în rezervă nr. D.P. 0553 din 01.10.2021 este un act administrativ emis de Directorul Serviciului Român de Informații, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 14/1992, " Serviciul Român de Informații este organul de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte componentă a sistemului național de apărare, activitatea sa fiind organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării", fiind condus, conform prevederilor art. 23 din același act normativ "de un director, cu rang de ministru, numit de Camera Deputaților și Senat în ședință comună, la propunerea Președintelui României, în urma audierii celui propus de către comisia însărcinată să exercite controlul parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, care va prezenta un raport în fața celor două Camere ale Parlamentului", tribunalul a constatat că, în raport cu criteriul rangului autorității emitente - organ de stat central - devin incidente prev. art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel încât, competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel, potrivit prevederilor legale mai sus invocate, aplicabile speței prin trimiterea pe care textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 (care reglementează procedura suspendării executării actului administrativ) o face la "instanța competentă".

Totodată, din punct de vedere teritorial, s-a reținit că, în cauză, competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul reclamantului, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că obiectul prezentului demers judiciar îl constituie solicitarea reclamantului A. de suspendare a Ordinului directorului Serviciului Român de Informații nr. DP 0553 din data de 01.10.2021, prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, până la pronunțarea instanței de fond.

Temeiul de drept invocat de reclamant în susținerea cererii de chemare în judecată l-a constituit articolul 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu evidență că reclamantul A. a avut statut de cadru militar, căruia i s-au aplicat dispozițiile Legii nr. 80/1995, care au stat și la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, fiind astfel exclusă ipoteza ca prevederile art. 536 din Codul administrativ să fie aplicabile în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 382 lit. h) din acest act normativ, conform cărora personalului militar nu i se aplică prevederile privind funcționarii publici.

Astfel, conform art. 536 din Codul administrativ "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", în timp ce art. 382 din același act normativ stabilește că dispozițiile Titlului II - Statutul funcționarilor publici nu se aplică mai multor categorii de personal bugetar, la lit. h) fiind menționat "personalul militar".

În acest context, Înalta Curte constată că Ordinul de trecere în rezervă a reclamantului nr. D.P.0553 din 01.10.2021 este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală - respectiv Serviciul Român de Informații, iar în lipsa altor dispoziții în legea specială nr. 80/1995, privitoare la competență, sunt aplicabile regulile de competență din legea generală, respectiv din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum sunt reglementate în art. 10 din legea menționată, în raport de care competența materială revine curții de apel, aplicabile prin trimiterea pe care articolul 14 din același act normativ (ce reglementează procedurii suspendării executării actului administrativ) o face la " instanța competentă".

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a avut statutul de cadru militar, constată că, în mod greșit Curtea de Apel Cluj a reținut ca fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, text în prezent abrogat și dispozițiile art. 380 alin. (1) lit. e) și art. 536 din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019, ce reglementează competența în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în condițiile în care articolul 382 lit. h) din Codul administrativ exclude personalul militar de la aplicarea prevederilor privind funcționarii publici.

În acest context, având în vedere temeiul de drept ce a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, respectiv Legea nr. 80/1995, precum și faptul că aceasta nu cuprinde dispoziții speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, iar demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 10 din legea menționată.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritatile publice centrale, precum și cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ " În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art., 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poată să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Așadar, având în vedere calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, dar și domiciliul reclamantului din județul Bistrița-Năsăud, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aplicabile speței, prin trimiterea pe care art. 14 din Legea nr. 554/2004 (ce reglementează procedura suspendării executării actului administrativ) o face prin sintagma " instanța competentă" și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, competentă în baza art. 10 (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.