ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4353/2022

Ședința publică din data de 30 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 188 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul A., împotriva deciziei civile nr. 1220/03.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2020, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud în raport de sentința civilă nr. 4174/22.12.2016 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2016 și sentința civilă nr. 1392/22.05.2018 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2017.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 149 din 15 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În ceea ce privește competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legiuitorul a instituit, în conținutul art. 510 alin. (2) C. proc. civ., o normă specială de competență, în favoarea instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

În cauza de față se invocă o pretinsă contrarietate între sentința civilă nr. 4174/22.12.2016 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2016 și sentința civilă nr. 1392/22.05.2018 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. x/2017, pe de o parte, și decizia civilă nr. 1220/03.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020 și se solicită revizuirea acesteia din urmă, apreciind că încalcă autoritatea lucrului judecat a primelor hotărâri.

Prin urmare, aplicarea coroborată a celor două texte legale impune a se stabili care este prima hotărâre definitivă în raport cu care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat.

Înalta Curte apreciază că sentința civilă nr. 4174/22.12.2016 și respectiv nr. 1392/22.05.2018, pronunțate de Judecătoria Bistrița nu au caracter definitiv, cât timp față de aceste hotărâri s-a declanșat controlul judiciar ca efect al exercitării căii de atac a apelului, condiții în care, hotărârile ce au dobândit caracter definitiv în aceste cazuri sunt deciziile civile pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Legiuitorul nu a făcut distincție după cum soluția pronunțată de instanța de apel este de admitere sau respingere a căii de atac, împrejurarea menținerii ca legală și temeinică a uneia dintre cele două sentințe pronunțate de prima instanță neavând relevanță sub aspectul reținerii caracterului definitiv al hotărârii.

Sentințele civile nr. 4174/22.12.2016 și respectiv nr. 1392/22.05.2018, pronunțate de Judecătoria Bistrița ar fi întrunit condiția de a reprezenta hotărâri definitive potrivit art. 634 C. proc. civ., doar în cazul în care nu s-ar fi exercitat apelul, context în care, la data expirării termenului de exercitare al apelului acestea ar fi devenit definitive, așa cum prevede art. 634 alin. (1) punctul 3, coroborat cu art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere faptul că a fost exercitat apelul împotriva celor două sentințe, Înalta Curte constată că hotărârile definitive în funcție de care se apreciază competența de soluționare a cererii de revizuire sunt deciziile pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în soluționarea apelurilor exercitate împotriva celor două sentințe civile.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe revizuentul A. și intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2022.