ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2256/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă formulată și precizată la 8 decembrie 2020, înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în principal, anularea titlului de despăgubire nr. 956/24.08.2020 și obligarea pârâtei la emiterea unui nou titlu de despăgubiri în cuantum de 1.497.032 RON, conform art. 21 pct. 6 din Legea nr. 165/2013; în subsidiar, actualizarea valorii despăgubirilor acordate prin sentința civilă nr. 301/2004/F pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin indexare, sumă ce urmează a fi achitată fiind în cuantum de 337.236 RON.

În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 165/2013 și ale Legii nr. 22/2020.

Prin sentința civilă nr. 521/F/21 decembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale de soluționare a acțiunii invocată de către pârâtă și declinată competența materială procesuală de soluționare a acțiunii civile formulate de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, completul pentru soluționarea cauzelor în materia contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 84/5 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței funcționale de soluționare a cauzei și declinată competența de soluționare a cererii în favoarea secției I civilă a Tribunalului Bistrița-Năsăud. A fost constatată ivirea conflictului negativ de competență, dispusă suspendarea, din oficiu, a judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pe calea regulatorului de competență, prin sentința civilă nr. 23/2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj la 7 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2020, a fost stabilită competența de soluționare a plângerii înregistrate sub nr. x/2020 în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția I civilă, sub nr. x/2020**.

Prin încheierea civilă din 18.05.2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția 1 civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de reclamanții A. și B. în dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 366/F/23.06.2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, pronunțată în dosar nr. x/2020, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de către reclamanții A. și B., împotriva pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestor hotărâri au declarat apel reclamanții.

Prin decizia nr. 12/A din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii civile din 18 mai 2021 și a sentinței civile nr. 366/F din 23 iunie 2021 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, pronunțate în dosar nr. x/2020.

Împotriva deciziei nr. 12/A din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A. și B..

În susținerea admisibilității recursului, reclamanții au arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, întrucât prin cererea de chemare în judecată au solicitat, în principal, indexarea sumei deja stabilite cu rata inflației.

În continuare, recurenții-reclamanți au susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 1, art. 21 pct. 6 și 7, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 și au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Prin rezoluția din 17 iunie 2022 s-a stabilit termen la 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

La termenul din 17 noiembrie 2022, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reținând următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la 8 decembrie 2020 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, din verificarea cererii de chemare în judecată reiese faptul că aceștia au solicitat, în principal, anularea titlului de despăgubire și, numai în subsidiar, indexarea sumei deja stabilite cu rata inflației, litigiul de față fiind, astfel, unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013, reclamanții fiind cei care au fixat cadrul procesual în cadrul căruia și-au formulat pretențiile, invocând dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În speță, atât prima instanță, cât și cea de apel au calificat litigiul ca fiind unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013, soluționându-l ca atare. În acest sens, a și fost stabilită, cu autoritate de lucru judecat, pe calea regulatorului de competență, prin sentința civilă nr. 23/2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj la 7 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2020, competența de soluționare a acțiunii reclamanților, în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția I civilă, instanța de regularizare apreciind că litigiul este unul ce privește modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013.

Or, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, stipulează la art. 35 alin. (4) că hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) al aceluiași articol sunt supuse numai apelului. Conform alin. (3) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, "În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.".

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 12/A din 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a I a civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Față de cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor antereferite, rezultă că hotărârea recurată, atacată în speță, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În consecință, prin decizia civilă nr. 12/A din 19 ianuarie 2022, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Cluj a soluționat apelul declarat de reclamanți, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acțiunilor întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a procedură civilă, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei civile nr. 12/A din 19 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.