ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 43/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1486/23.06.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 281/A din 7 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 și a obligat revizuenții la plata către intimata C. prin D. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.858,60 RON.

Prin contestația în anulare înregistrată la data de 27.10.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1486/23.06.2022 a acestei instanțe și a încheierilor din dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare secției a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, contestatorul a arătat că recursul în care s-a pronunțat hotărârea contestată ar fi fost de competența secției a II-a a Înaltei Curți, iar nu a secției I civilă, situație față de care se impune anularea deciziei atacate și a încheierilor date în acest dosar.

În acest sens, contestatorul arată că litigiul este între profesioniști, raportat la valoarea pricinii, iar cu sumele împrumutate din credit s-a construit un bloc de locuințe, astfel încât nu poate fi apreciat contractul de credit de nevoi personale, avându-se în vedere valoarea creditului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata C. (România) S.A. a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar ca neîntemeiată.

Intimata susține că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., sens în care arată că soluționarea unui litigiu de către o altă secție din cadrul aceleiași instanțe nu poate atrage nulitatea absolută a hotărârii apelate câtă vreme normele referitoare la competența funcțională au caracter relativ, iar contestatorul nu a invocat o vătămare. Pe de altă parte, aspectele legate de natura contractului de credit încheiat între părți este adusă în discuție pentru prima dată în cuprinsul contestației în anulare, ceea ce este inadmisibil.

Totodată, arată că Decizia nr. 1486/23.06.2022 și încheierile din dosarul nr. x/2020 au fost pronunțate de instanța competentă funcțional, aspect tranșat prin hotărârea nr. 1277/20.05.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 a ÎCCJ, secția a II-a civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând contestația în anulare prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1486 din 23 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, invocând, ca temei de drept al contestației, dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când acestea au fost pronunțate de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Înalta Curte reține că prezenta cale de atac dedusă judecății este una extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Astfel, motivul privitor la necompetență, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. se referă exclusiv la necompetența instanței care a pronunțat hotărârea care se atacă, textul precizând expres ca necompetența instanței care a pronunțat hotărârea contestată să fi fost absolută și excepția de necompetență să fi fost invocată în fața acelei instanțe, iar instanța să fi omis a se pronunța asupra ei.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că, în fața instanței de recurs, prin cererile scrise sau prin concluziile orale, nu a fost invocată excepția necompetenței absolute a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în soluționarea recursului împotriva deciziei civile nr. 281/A din 7 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, astfel cum impun dispozițiile legale anterior redate.

Din actele și lucrările dosarului reiese că, în dosarul nr. x/2020, instanța de recurs a amânat cauza, succesiv, față de cererea de acordare a unui nou termen formulată de reprezentantul convențional al recurentului (de la termenul din 3 martie 2022), și, ulterior, față de lipsa de procedură cu recurenta-revizuentă B. (la termenul din 7 aprilie 2022). La termenul de judecată din 23 iunie 2022, nefiind chestiuni prealabile, părțile au formulat concluzii asupra recursului declarat în cauză.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, în speță, nu este incidentă ipoteza invocării excepției necompetenței absolute și omisiunii instanței de a se pronunța cu privire la aceasta.

De altfel, în dosarul nr. x/2020, instanțele au verificat competența materială, sens în care prin încheierea civilă nr. 341/A din 04.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud – secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a secției I civile și, în consecință, s-a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 131 din 18.02.2021, a admis excepția de necompetență materială privind soluționarea cauzei și a declinat cererea de chemare în judecată către Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia nr. 292/27 mai 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției a II-a civilă a Curții de Apel Cluj, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea secției I civilă a Curții de Apel Cluj.

La termenul din data de 23 septembrie 2021, părțile nu au invocat excepția necompetenței, iar Curtea de Apel Cluj – secția I civilă, efectuând verificările în temeiul art. 131 C. proc. civ., a reținut că instanța este competentă să judece cauza.

Totodată, Înalta Curte reține că la stabilirea competenței soluționării dosarului nr. x/2020 (astfel cum reiese din încheierea de la termenul din 13 mai 2021) Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a avut în vedere Decizia nr. 1277 din 20 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă (regulator de competență). Astfel, prin Decizia nr. 1277/20.05.2021, soluționând conflictul de competență ivit în dosarul nr. x/2020 privind o altă cerere de revizuire cu un obiect identic, formulată de contestatorul din prezenta cauză în contradictoriu cu aceeași intimați, ICCJ secția a II a civilă a stabilit în favoarea Curții de Apel Cluj, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei.

Pe cale de consecință, contrar apărărilor contestatorului, instanțele nu au omis, ci au analizat și stabilit competența funcțională în favoarea secției I civilă.

Celelalte aspecte invocate de contestator cu referire la valoarea litigiului, destinația sumelor împrumutate și natura contractului nu pot fi primite în cadrul contestației în anulare, ce tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea unor neregularități formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1486 din 23 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.