ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 313/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 777 din 18 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 163.000 RON și echivalentul în RON, la data plății, a sumei de 11.000 Euro, calculat la cursul de schimb al BNR de la data plății, reprezentând împrumut nerestituit.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 9.119,40 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumelor menționate, calculată de la data punerii în întârziere și până la data introducerii acțiunii, precum și în continuare, până la data plății efective a sumelor menționate. S-a constatat că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia civilă nr. 170/A/2022 din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 777 din 18 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj – secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 20 iunie 2022 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, arătând că instanța de apel, în mod nelegal, a respins cererea sa de amânare a cauzei, în condițiile în care a făcut dovada expedierii prin poștă a unei cereri de chemare în judecată care are o strânsă legătură cu cauza.

A mai arătat că se impunea administrarea probelor cu interogatoriul pârâtului, precum și a probei testimoniale solicitate de reclamant, însă instanța nu a dat posibilitatea părților să își dovedească pretențiile și a soluționat cauza la primul termen de judecată, apreciind relevantă și suficientă recunoașterea recurentului, realizată pe calea mărturisirii, cu privire la suma datorată. Din probele care trebuiau administrate rezulta că transferurile bancare au fost făcute din altă cauză, nicidecum împrumut, și puteau să releve alte raporturi juridice între părți.

Concluzionând, a arătat că este irelevant că nu a formulat întâmpinare sau cerere reconvențională, din motive profesionale și de sănătate, însă, ulterior, și-a exercitat drepturile prin formularea unei cereri de chemare în judecată la Tribunalul București.

În data de 02 august 2022, intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării, tardivității și nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea excepției netimbrării, intimatul a arătat că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs trebuie anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea nulității conform art. 486 alin. (3) din același cod.

În ceea ce privește excepția nulității, a arătat că recursul nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, invocată de intimatul-reclamant, în raport cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 – 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin adresa emisă de instanță în data de 28 iunie 2022 (aflată la fila x) și comunicată în 05 iulie 2022 potrivit procesului-verbal de înmânare de la dosar, recurentului i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3004,26 RON.

Recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

De asemenea, se reține că, potrivit referatului întocmit de grefierul de ședință, în urma verificărilor efectuate la arhiva și registratura instanței, recurentul nu a depus, până la momentul pronunțării, dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului.

De altfel, se reține și că recursul dedus judecății nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia recurată a fost validat raționamentul primei instanțe, reținându-se că între părți a intervenit un contract de împrumut de consumație, iar în fața primei instanțe pârâtul nu s-a apărat, nu a depus întâmpinare, motiv pentru care instanța a soluționat cauza prin prisma susținerilor și a dovezilor prezentate de reclamant, coroborate cu mărturisirea extrajudiciară făcută de pârât, prin raportare la recunoașterea făcută de acesta în motivarea acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului București, unde a recunoascut cuantumul sumelor ce i-au fost predate de reclamant, însă a susținut că i-au fost predate nu cu titlu de împrumut, ci "spre păstrare, în eventualitatea unui divorț" al reclamantului.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la argumentele prezentate de instanța de apel, ci doar s-a limitat la a preciza că era necesară administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, precum și a probei testimoniale solicitate de reclamant, pentru dovedirea pretențiilor, însă instanța a apreciat relevantă și suficientă recunoașterea recurentului, realizată pe calea mărturisirii, cu privire la suma datorată.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul nu a dedus judecății veritabile critici de nelegalitate cu privire la modul în care instanța a interpretat sau aplicat dispozițiile art. 348 C. proc. civ. care reglementează mărturisirea, susceptibile de încadrare în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Or, interpretarea probelor administrate în cauză este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate și nu se poate cenzura în recurs maniera în care instanța de apel a apreciat și evaluat probele administrate, faptul că ar fi trebuit administrate probe suplimentare pentru dovedirea pretențiilor fiind exclusiv o chestiune de apreciere a instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

Având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, având în vedere că netimbrarea primează în ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale invocate prin întâmpinare, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B., împotriva deciziei civile nr. 170/A/2022 din 13 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B., împotriva deciziei civile nr. 170/A/2022 din 13 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.