ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Serviciul Român de informații și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate; anularea Ordinului de trecere în rezervă, emis din oficiu la data de 17.01.2020; obligarea pârâților să emită acte administrative unilaterale cu caracter individual prin care să poată fi pus în funcția deținută anterior; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale generate de trecerea în rezervă din oficiu, începând cu data de 17.01.2020 și până la revenirea în funcția deținută anterior, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată generate de litigiu.

În motivarea cererii a susținut că este cadru militar, angajat al Serviciului Român de Informații începând cu luna aprilie 2012, iar din data de 01.10.2011 a fost încadrat în cadrul D.G.P.C.T. unde a urmat un curs de inițiere timp de aproximativ 3 luni, fiind încadrat ulterior în activitatea propriu-zisă în luna mai a anului 2012, la Sectorul XIII.

A mai susținut că în urma concursului la care a participat în luna aprilie a anului 2012, începând cu luna mai a aceluiași an, a fost transferat la Sectorul VIII, Biroul 3 -Paza obiectivelor diplomatice, iar din luna septembrie a anului 2012 a fost transferat la Biroul nr. 7-Protecție/Gardare personal diplomatic, din cadrul aceluiași sector.

Astfel, din luna septembrie 2012 și până la data de 17.01.2020, când a fost trecut în rezervă fără a i se comunica motivul acestei decizii, și-a desfășurat activitatea în biroul menționat, unde a obținut, în medie, calificative de "foarte bine".

Ca urmare, a înțeles să formuleze acțiune în instanță considerând că operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative pe care le contestă sunt nelegale și neîntemeiate în condițiile în care nu i-au fost comunicate deciziile luate și nu i-au fost aduse la cunoștință motivele de fapt și de drept avute în vedere la dispunerea măsurii de retragere a autorizației de acces la documente secrete, apreciind astfel că nu există niciun motiv prevăzut de art. 159-160 din H.G. nr. 585/2002 pentru a se dispune măsura menționată.

2.1. Prin sentința nr. 457 din data de 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Serviciul Român de Informații și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a apreciat, în esență, că stabilirea instanței competente material să soluționeze prezenta cauză nu se realizează prin raportare la dispozițiile art. 536 din Codul administrativ, deoarece, pe de o parte, aceste dispoziții legale fac parte din Titlul II-Statutul funcționarilor publici, iar, pe de altă parte, pentru că dispozițiile acestui titlu nu se aplică personalului militar din care fac parte și ofițerii Serviciului Român de Informații, conform Legii nr. 80/1995.

În contextul în care petitul principal al cererii constă în verificarea legalității unui act administrativ individual emis de o autoritate publică centrală, respectiv de către Serviciul Român de Informații, a considerat că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind curții de apel în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului.

2.2. Prin sentința nr. 1274 din data de 21 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Serviciul Român de Informații și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS), în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, Curtea de Apel București a reținut că autorizația emisă de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a fost eliberată reclamantului în considerarea calității sale de funcționar public cu statut special, angajat la Serviciul Român de Informații, Sectorul VIII, Biroul nr. 7-Protecție/Gardare personal diplomatic; că această autorizație este strict legată de raporturile de serviciu ale reclamantului din moment ce efectele revocării avizului privind accesul la informații clasificate se răsfrâng asupra raportului de muncă al reclamantului, autorizația de acces fiind una dintre condițiile pentru desfășurarea activității în acel post, astfel încât revocarea autorizației este o măsură ce ține de raportul de serviciu al funcționarului public. Ca urmare, a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii reclamantului se stabilește în raport de prevederile art. 536 din Codul administrativ.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul A. vizează anularea Deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate; anularea Ordinului de trecere în rezervă, emis din oficiu de către directorul Serviciului Român de Informații la data de 17.01.2020; obligarea pârâților să emită acte administrative unilaterale cu caracter individual prin care să poată fi pus în funcția deținută anterior; obligarea pârâților la plata diferențelor salariale generate de trecerea în rezervă din oficiu, începând cu data de 17.01.2020 și până la revenirea în funcția deținută anterior, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema instanței competente din punct de vedere material să soluționeze cauza, în raport de obiectul acțiunii, de calitatea părților și de prevederile legale incidente în materie.

Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prima instanță sesizată, a apreciat că, în condițiile în care petitul principal al cererii constă în verificarea legalității unui act administrativ individual emis de o autoritate publică centrală, respectiv de către Serviciul Român de Informații, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind curții de apel în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului.

În schimb, Curtea de Apel București a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii reclamantului se stabilește în raport de prevederile art. 536 din Codul administrativ, potrivit cărora: " Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Înalta Curte reține că pentru identificarea instanței competente după materie este esențial a se stabili atât obiectul cererii de chemare în judecată, cât și calitatea părților.

Astfel, din modalitatea în care reclamantul, care are calitatea de cadru militar, a formulat acțiunea introductivă, rezultă că acesta a înțeles să critice, în principal emiterea Ordinului de trecere în rezervă emis de directorul Serviciului Român de Informații ca urmare a retragerii accesului de la informațiile clasificate, ordinul de trecere în rezervă reprezentând actul administrativ ce a produs efecte în privința reclamantului dat fiind faptul că a condus la stingerea raportului juridic dintre părți, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 alin. (1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Instanțele aflate în conflict de competență au apreciat diferit asupra incidenței modificărilor legislative produse prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ prin raportare la obiectul acțiunii deduse judecății și la calitatea reclamantului.

Întrucât reclamantul este cadru militar, aspect necontestat de părți, se reține că situației sau raportului său juridic dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care nu cuprind dispoziții speciale referitoare la instanța competentă material și teritorial să soluționeze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale cadrelor militare, singura referire fiind cuprinsă la art. 35

11

alin. (3) din Legea nr. 80/1995 în sensul că legiuitorul a făcut trimitere la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii speciale în materie, să soluționeze contestația formulată împotriva deciziei emise la finalizarea procedurii de cercetare disciplinară.

Pe de altă parte, se observă că articolul 536 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede următoarele: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe", iar articolul 382 din același act normativ stipulează că dispozițiile Titlului II-Statutul funcționarilor publici nu se aplică mai multor categorii de personal bugetar, la lit. h) fiind menționat personalul militar.

În acest context, având în vedere că se solicită anularea unor acte administrative emise de către două autorități publice centrale care au calitatea de pârâți în cauză, iar acțiunea formulată de reclamant este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8 alin. (2) coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așadar, demersul judiciar al părții se circumscrie art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, competența materială de soluționare a cauzei va fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, ținând cont de calitatea pârâților de autorități publice centrale cu sediul în municipiul București, precum și de domiciliul reclamantului situat tot în municipiul București, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în aplicarea cărora va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Față de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații și Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.