ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2022

Ședința publică din data de 22 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.03.2021, inițial sub număr de dosar x/2021, pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, secția a II-a Civilă, reclamanții Cabinet medical-veterinar A., Cabinet medical-veterinar B., Cabinet medical-veterinar C., Cabinet medical-veterinar D., Cabinet medical-veterinar Dr. E., Cabinet medical-veterinar F., Cabinet medical-veterinar G., Cabinet medical-veterinar individual dr. H., Cabinet medical-veterinar individual I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., Cabinet medical-veterinar R., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., Cabinet medical-veterinar individual dr. Y., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar AA., Cabinet medical-BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet medical-veterinar FF., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II.. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet medical-veterinar KK., LL. S.R.L., MM. S.R.L., Cabinet medical-veterinar NN., X. S.R.L., OO. S.R.L., au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava:

I. Obligarea pârâtei de rândul II la modificarea contractelor de concesiune încheiate cu reclamanți, potrivit art. 15 alin. (6) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor;

II. Obligarea pârâtei de rândul I la bugetarea și la ordonarea către pârâta de rândul II a sumelor datorate reclamanților în cuantum de 10000 RON/lună, reprezentând plăți pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, începând cu data de 16 decembrie 2019 și până la data de 31 iulie 2020, stabilite potrivit art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor;

III. Obligarea pârâtei de rândul I și II la plata către fiecare reclamant concesionar a sumei de 10.000 RON/lună, reprezentând plăți pentru transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea1 catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea; animalelor destinate sacrificării, începând cu data de 16 decembrie 2019 și până la data de 31 iulie 2020, stabilite potrivit art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor;

IV. Obligarea pârâtelor la plata către fiecare reclamant, medic veterinar concesionar, a dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumelor devenite exigibile și precizate la petitul II, de la data scadenței fiecărei sume lunare până în prezent.

V. Obligarea pârâtelor la plata către fiecare reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 451 și urm. C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 225 pronunțată la data de 01.04.2021 Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, a trimis acțiunea ce face obiectul judecății secției a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Suceava.

A reținut instanța de contencios administrativ a Tribunalului Suceava că, în cauza dedusă judecății este vorba despre un litigiu ce decurge din executarea unui contract administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, conform cărora competența de judecată revine secției a II-a Civilă din cadrul aceluiași tribunal, raportat la obiectul contractului.

Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Suceava, la data de 02.04.2021, sub nr. de dosar x/2021

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă

Prin sentința nr. 257/2021 pronunțată în dosar nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, invocată de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal competența soluționării acțiunii formulate de reclamanții Cabinet medical-veterinar A., Cabinet medical-veterinar B., Cabinet medical-veterinar C., Cabinet medical-veterinar D., Cabinet medical-veterinar Dr. E., Cabinet medical-veterinar F., Cabinet medical-veterinar G., Cabinet medical-veterinar individual dr. H., Cabinet medical-veterinar individual I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., Cabinet medical-veterinar R., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., Cabinet medical-veterinar individual dr. Y., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar AA., Cabinet medical-BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet medical-veterinar FF., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II.. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet medical-veterinar KK., LL. S.R.L., MM. S.R.L., Cabinet medical-veterinar NN., X. S.R.L., OO. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a reținut, în esență că în cauza dedusă judecății, obiectul cererii de chemare în judecată, îl reprezintă obținerea unor sume de bani în temeiul disp. art. III din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 rap. la art. IV din Legea nr. 236/11.12.2019, iar din coroborarea dispozițiilor art.

Din coroborarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (3) din H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și completările ulterioare, cu art. IV din Legea nr. 236/11.12.2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. x privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative precum și cu art. V din același act normativ, reiese că direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București atribuie medicilor veterinari organizați în condițiile legii, pe bază de contract de concesiune cu durata de 5 ani, realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 98/19.05.2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 1 - Prezenta lege reglementează modul de realizare a achizițiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică și de organizare a concursurilor de soluții, instrumentele și tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, precum și anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor de achiziție publică."

În cauza dedusă judecății, având în vedere că reclamanții solicită și obligarea A.N.S.V.S.A., care reprezintă organul de specialitate al administrației publice centrale, instanța reține că, în conformitate cu normele legale amintite, este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ Fiscal.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile legale precitate, obiectul acțiunii și calitatea autorității pârâte (de organ de specialitate al administrației publice centrale, conform art. 1 alin. (1) si alin. (3) din H.G. nr. 1415/2009), instanța a apreciat că Tribunalul Suceava nu este instanța competentă să judece prezenta cauză, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 08.11.2021 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Hotărârea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 104 pronunțată la data de la 14.12.2021, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată de apărătorul reclamanților și de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, în cadrul întâmpinării și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că legiuitorul a prevăzut modalități alternative de achitare a contravalorii serviciilor prestate în cadrul activităților sanitar - veterinare și pentru siguranța alimentelor, pe bază de tarife sau prin plata sumei prestabilite de 10.000 RON lunar, suma la care se face referire în art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019 fiind în mod expres echivalată cu cea din art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, care, după cum s-a arătat deja, au fost reglementate în mod expres ca echivalent al serviciilor prestate în executarea contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii.

Astfel, s-a reținut că sumele pretinse de reclamanți în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019 sunt prevăzute de legiuitor în executarea acelor contracte, fiind necontestată în speță, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

Însă, după cum rezultă din analiza contractelor de care se prevalează reclamanții, Curtea a constatat că ele au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, astfel că litigiile privind executarea acestor contracte vor fi soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Prin urmare, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 precum și că pretențiile reclamanților decurg din executarea unor contracte administrative ce au fost încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016, ținând cont că în privința acestora legiuitorul a înțeles să reglementeze norme speciale, sub aspectul procedurii de soluționare a litigiilor născute, în speță, Legea nr. 101/2016, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, Curtea de Apel Suceava a admis excepția de necompetență materială și funcțională a instanței de contencios administrativ declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II a civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Constată Înalta Curte, în regulator de competență, că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat în esență plata unor sume de bani, pretinse în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019, potrivit căruia "beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Reține astfel Înalta Curte că aceste contracte de concesiune, prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speță, serviciul de supraveghere, prevenire și control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1, ca fiind contracte administrative.

Contractele menționate anterior, a căror natură administrativă nu este contestată în cauză, au fost încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016, act normativ ce nu reglementează competența instanțelor judecătorești de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică, contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, această competență fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Astfel, chiar dacă temeiul juridic al pretinsei obligații de plată, care formează obiectul contractului și actului adițional încheiat între părți, îl constituie o prevedere legală, acest fapt nu este de natură a determina concluzia că litigiul dintre părți nu ar fi unul privind executarea contractului administrativ, de vreme ce atât temeiul juridic invocat în susținerea acțiunii, cât și legea în sine are ca premisă conferirea unui drept în favoarea titularului contractului de concesiune.

Prin urmare, constată Înalta Curte, în regulator de competență că litigiul dintre părți este unul care privește executarea unui contract administrativ, finalitatea acțiunii reprezentând-o stabilirea obligației de plată a unei sume de bani lunară în temeiul unor prevederi legale apărute în timpul derulării raporturilor contractuale dintre părți.

Chiar și dacă s-ar considera că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților nu îl constituie contractul de concesiune încheiat între părți, ci direct dispozițiile Legii nr. 236/2019, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, deoarece instanța de contencios administrativ nu soluționează cereri în pretenții decât în măsura în care cererea este accesorie cererii principale care are ca obiect anularea în tot sau în parte a actului/obligarea autorității pârâte la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite anumită operațiuni administrative, sau dacă se constituie într-o cerere principală formulată în temeiul art. 19, ulterior anulării actului administrativ (când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri.).

Or, refuzul de a efectua o plată asumată în baza unui contract chiar și administrativ nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 iar în urma admiterii cererii instanța de judecată nu ar putea obliga pârâta autoritate publică la executarea obligației contractuale, întrucât executarea obligației (în cazul de față obligația de a da o sumă de bani) nu poate fi echivalată cu emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite anumită operațiuni administrative. A primi o astfel de susținere ar însemna a transforma orice litigiu legat de executarea contractului administrativ într-un litigiu administrativ, prin formularea unei cereri de executare urmată de tăcerea administrației sau refuzul explicit de executare, în contra dispozițiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Se reține, așadar, că demersul judiciar cu care a fost învestită instanța vizează executarea unor obligații decurgând dintr-un contract administrativ încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice și O.G. nr. 42/2004 și, chiar dacă obligația autorității contractante este reglementată prin lege, cauza ei rezidă în obligațiile reciproce ale părților contractante.

Prin urmare, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractelor încheiate de părți, iar împrejurarea că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Suceava la plata unei sume de bani în temeiul acestuia, nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competența instanțelor de drept comun, neavând relevanță calitatea pârâților de autorități publice.

Cum contractele invocate de reclamanți au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, rezultă că litigiile privind executarea acestor contracte vor fi soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

În consecință, pretențiile reclamanților au la bază răspunderea contractuală și, în condițiile în care contractul invocat este un contract de achiziție publică, încheiat în condițiile Legii nr. 98/2016, act normativ ce nu reglementează competența instanțelor judecătorești de soluționare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică, contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speță, acestea din urmă au întâietate, și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Prin urmare, obiectul acțiunii nu este circumscris dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a aplicării normelor de competență statuate prin art. 10 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ, deoarece acestea reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în speță dreptul special fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în cauză, acestea din urmă au întâietate.

Din punct de vedere teritorial se va avea în vedere instanța unde reclamanții își au sediile sociale, care, de altfel, coincide cu instanța de la sediul autorității publice locale.

Pentru toate aceste considerente, cum din actele dosarului rezultă că reclamanții, potrivit cererii de chemare în judecată își au sediile sociale în județul Suceava, iar pârâta Direcția Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, are sediul în municipiul Suceava, județ Suceava, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, competent conform 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanții Cabinet medical-veterinar A., Cabinet medical-veterinar B., Cabinet medical-veterinar C., Cabinet medical-veterinar D., Cabinet medical-veterinar Dr. E., Cabinet medical-veterinar F., Cabinet medical-veterinar G., Cabinet medical-veterinar individual dr. H., Cabinet medical-veterinar individual I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., Cabinet medical-veterinar R., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., Cabinet medical-veterinar individual dr. Y., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar AA., Cabinet medical-BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet medical-veterinar FF., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II.. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet medical-veterinar KK., LL. S.R.L., MM. S.R.L., Cabinet medical-veterinar NN., X. S.R.L., OO. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.