ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1890/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la 28 decembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamantele, societăți comerciale, au solicitat obligarea pârâților Guvernul României și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în solidar, la plata sumei de 10.000 RON/lună pentru fiecare contract pentru perioada decembrie 2019 (data intrării în vigoare a Legii 236/2019) până în luna iulie, inclusiv, 2020 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020).

Prin sentința civilă nr. 72 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin încheierea din 24 septembrie 2021, s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu. De asemenea, s-a dispus trimiterea cauzei către Secțiile civile din cadrul Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat la secția a IV-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 1090 din 14 iulie 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, pentru lipsa calității procesuale pasive și, ca nefondată, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Prin decizia civilă nr. 1482A din 20 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței civile nr. 1090 din 14 iulie 2022 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă; a anulat sentința și a reținut cauza, spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 34 A din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. L. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. V. S.R.L., W. - Cabinet Medical Veterinar Individual, S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Medical Veterinară S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. CI FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. HH. S.R.L., S.C. II. S.R.L. și S.C. JJ. S.R.L..

A obligat pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la plata următoarelor sume:280.000 RON către DD. S.R.L., 210.000 RON către A. S.R.L., 140.000 RON către B. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., J. S.R.L., N. S.R.L., P. S.R.L., M. S.R.L., V. S.R.L., JJ. S.R.L., 120.000 RON către T. S.R.L., U. S.R.L. și 70.000 RON către C. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., O. S.R.L., Q., R., S., W. - Cabinet Medical Veterinar Individual, X. S.R.L., Y. S.R.L., Medical Veterinară S.R.L., Z. S.R.L., AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., CC. S.R.L., EE. S.R.L., CI FF. S.R.L., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererea formulată în contradictoriu cu Guvernul României, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 34 A din 22 ianuarie 2024 și deciziei nr. 1482 A din 20 noiembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziilor atacate și schimbarea în tot a hotărârilor atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa criticilor de nelegalitate.

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 11 aprilie 2024, a fost fixat termen de judecată la 19 septembrie 2024, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției inadmisibilității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalității consfințit prin art. 457 menționat anterior și art. 129 din Constituție, care stabilește că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform tezei finale a alin. (2) al aceluiași articol, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prevede că sunt definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

De asemenea, Înalta Curte reține dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, prin cererea inițială, reclamantele, societăți comerciale au solicitat plata unor sume de bani, pretinse în temeiul art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, potrivit căruia "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Prin urmare, prezentul litigiu face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, pretențiile intimatelor-reclamante decurgând din executarea unui contract administrativ.

Astfel, în ceea ce privește regimul juridic al căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță într-o atare pricină, art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016 (în forma aplicabilă speței, în raport de data demarării litigiului - 28 decembrie 2020) prevede că:

"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)

1

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară."

Ca atare, fiind pronunțată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (1)

1

din Legea 101/2016, demarat în luna decembrie 2020, decizia nr. 34 A din data de 22 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care nu este supusă recursului.

În ceea ce privește decizia civilă nr. 1482A din 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, se constată că, prin această hotărâre, instanța de apel a anulat sentința civilă nr. 1090 din 14 iulie 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reținând cauza spre rejudecare.

Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul".

Aceste dispoziții legale au drept ipoteză situația (incidentă în speța de față) în care instanța de apel pronunță, în cauză, o primă hotărâre, prin care, admițând apelul, anulează în tot sau în parte hotărârea apelată, reținând procesul spre judecare, dar și o a doua hotărâre prin care soluționează fondul cauzei.

Față de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reține că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.

Raportat la caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel nr. 1482A din 20 noiembrie 2023 nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.

Din această perspectivă, decizia nr. 1482A/2023 nu este susceptibilă de recurs în mod autonom, ci urmează regimul juridic al hotărârii prin care a fost soluționat fondul cauzei. Or, în speță, hotărârea prin care Curtea de Apel București s-a pronunțat asupra fondului este decizia civilă nr. 34A din 22 ianuarie 2024 a aceleiași instanțe, care, astfel cum s-a arătat anterior, are caracter definitiv, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs.

Prin urmare, în acord cu caracterul său procesual, decizia nr. 1482A/2023, fiind o hotărâre intermediară pronunțată în cadrul aceleiași judecăți, urmează regimul căii de atac al deciziei prin care s-a soluționat fondul. Întrucât această din urmă hotărâre nu este susceptibilă de recurs, rezultă că nici decizia nr. 1482A/2023 nu poate fi atacată pe această cale.

Ca atare, în raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat, soluție în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cauză.

Totodată, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă să plătească, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.000 RON către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. B. S.R.L, S.C. Q. S.R.L, S.C. D.. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. V. S.R.L. și S.C. P. S.R.L., suma de 500 RON către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. L. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. EE. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. Acum S.R.L., S.C. G. S.R.L. și S.C. I. S.R.L. și suma de 2.000 RON, către intimata-reclamantă S.C. JJ. S.R.L., cheltuieli dovedite a fi efectuate în recurs prin documentele justificative depuse la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva deciziei nr. 34 A din 22 ianuarie 2024 și deciziei nr. 1482 A din 20 noiembrie 2023, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. B. S.R.L, S.C. Q. S.R.L, S.C. D.. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. N. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. J. S.R.L., S.C. V. S.R.L. și S.C. P. S.R.L.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către fiecare dintre intimatele-reclamante S.C. L. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. H. S.R.L, S.C. EE. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. Acum S.R.L., S.C. G. S.R.L. și S.C. I. S.R.L.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. JJ. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.