ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5665/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău, obligarea pârâtei ANSVSA la achitarea suma de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, având în vedere că, prin Adresa comunicată de către pârâtă la notificarea reclamantei, nu se menționează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptățite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv, etc., astfel încât reclamanta a considerat că se află în prezența unui refuz al pârâtei de a soluționa favorabil cererea, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deținător de contract (valid), fără decont justificativ.

2.1. Prin sentința nr. 2173 din 2 aprilie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în considerarea calității pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor de autoritate publică centrală.

2.2. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 127 din 8 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, independent de legea sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de concesiune, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie obligarea autorității publice pârâte Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii 236/2019 și până la data apariției O.U.G 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Prin art. IV alin. (1) din Legea nr. 236 din 2019 s-a prevăzut că beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Se reține că suma în litigiu solicitată derivă din calitatea de concesionar a reclamantei, neputând fi disociată de executarea contractului de concesiune încheiat între părți, în temeiul Legii privind regimul concesiunilor nr. 219/1998 și al H.G. nr. 446 din 03.06.1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului.

Așadar, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului de concesiune încheiat, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competența instanțelor de drept comun, neavând relevanță calitatea pârâților de autorități publice.

Prin urmare, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speță, acestea din urmă au întâietate, și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, forma în vigoare în perioada de referință, potrivit cărora "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Înalta Curte, observând, însă, limitele învestirii sale în cadrul regulatorului de competență, prin care este chemată să soluționeze un conflict negativ ivit între Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reține faptul că, în mod diferit față de reglementarea stabilită de art. 497 din C. proc. civ. în materia soluționării recursului, mecanismul aferent soluționării incidentului procedural al conflictului de competență, astfel cum este reglementat de prevederile art. 133-137 din același Cod, nu permite instanței de control judiciar să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe de judecată decât cele între care s-a ivit conflictul, deșia prezenta cauză are natură civilă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Buzău în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.