ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1486/2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș sub nr. de dosar x/2020, reclamanții: Cabinet Medical Veterinar A., B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. C., Cabinet Medical Veterinar D., Cabinet Medical Veterinar E., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. O., Cabinet Medical Veterinar P., Cabinet Medical Veterinar Q., R. S.R.L., Cabinet Medical S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., Cabinet Medical II., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar KK., LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar MM., Cabinet Medical Veterinar dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar QQ., RR. S.R.L., SS. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar TT., Cabinet Medical Veterinar UU., VV. S.R.L., WW. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., ZZ. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar III., Cabinet Medical Veterinar JJJ., Cabinet Medical Veterinar KKK. și LLL. S.R.L. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș la plata în favoare reclamanților a sumei de 50.000 RON, aferente perioadei ianuarie-mai 2020, pentru fiecare contract de concesiune sau contract de prestări servicii în parte, încheiat conform Ordonanței Guvernului nr. 42/2004, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă acestor pretenții, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective; totodată s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 3538 din 6 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

Prin sentința civilă nr. 293 din 02 martie 2021, Tribunalul Mureș, secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. C., Cabinet Medical Veterinar E., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Q., Cabinet Medical Veterinar S. S.R.L., T. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. MM., Cabinet Medical Veterinar Dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., VV. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar KKK., LLL. S.R.L.

A admis acțiunea formulată de reclamanții Cabinet Medical Veterinar A., Cabinet Medical Veterinar MMM., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. O., R. S.R.L., U. S.R.L. Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. BB., S.C. CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar dr. II., Cabinet Medical Veterinar dr. KK., S.C. LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. QQ., Cabinet Medical Veterinar dr. TT., Cabinet Medical Veterinar UU., WW. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., Cabinet Medical Veterinar dr. FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar dr. III., Cabinet Medical Veterinar dr. JJJ. și, în consecință:

- a obligat pârâtele la plata către reclamanții Cabinet Medical Veterinar A., Cabinet Medical Veterinar MMM., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., J. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. O., R. S.R.L., U. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. BB., S.C. CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar dr. II., Cabinet Medical Veterinar dr. KK., S.C. LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. QQ., Cabinet Medical Veterinar dr. TT., Cabinet Medical Veterinar UU., WW. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., Cabinet Medical Veterinar dr. FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar dr. III., Cabinet Medical Veterinar dr. JJJ. a sumei de 50.000 RON aferentă perioadei ianuarie - mai 2020, pentru contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, încheiat între părți;

- a obligat pârâtele la plata dobânzii legale aferente sumei de 50.000 RON lunar, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective;

- a obligat pârâtele la plata sumei de 850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către fiecare dintre reclamanții: Cabinet Medical Veterinar A., Cabinet Medical Veterinar MMM., F. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar G., H. S.R.L., J. S.R.L., Cabinet medical Veterinar N. S.R.L., Cabinet Medical veterinar dr. O., R. S.R.L., U. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar V., Cabinet Medical Veterinar W., X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., Z. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. BB., S.C. CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. FF., Cabinet Medical Veterinar dr. II., Cabinet Medical Veterinar dr. KK., S.C. LL. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar dr. QQ., Cabinet Medical Veterinar dr. TT., Cabinet Medical Veterinar UU., WW. S.R.L., S.C. ZZ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar CCC., Cabinet Medical Veterinar dr. FFF., Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., Cabinet Medical Veterinar dr. HHH., Cabinet Medical Veterinar dr. III., Cabinet Medical Veterinar dr. JJJ..

Prin încheierea din cameră de consiliu din 3 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă s-a dispus îndreptarea erorilor materiale și a omisiunilor din minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 293 din 02 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2020, în sensul că:

- se va consemna corect numele reclamantului Cabinet Medical Veterinar D., în loc de Cabinet Medical Veterinar MMM. - cum greșit s-a consemnat;

- se va consemna corect numele reclamantului Cabinet Medical Veterinar dr. GGG., în loc de Cabinet Medical Veterinar dr. GGG. - cum greșit s-a consemnat;

- se vor menționa la aliniatul 1 reclamanții de rând 45: RR. și de rând 46 SS.;

- se vor menționa la aliniatele 2, 3 și 4 ale minutei și dispozitivului a reclamanților de rând 9: Cabinet Medical Veterinar I. și de rând 16: Cabinet Medical Veterinar P..

Prin decizia nr. 570/A din 5 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș.

A fost admis apelul declarat de reclamanții B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. C., Cabinet Medical Veterinar E., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Q., Cabinet Medical Veterinar S. S.R.L., T. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. MM., Cabinet Medical Veterinar Dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., VV. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar KKK., LLL. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 293 din 02 martie 2021 și a încheiereii de cameră de consiliu din 03 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2020.

Au fost schimbate în parte hotărârile atacate, în sensul că a fost admisă și acțiunea civilă formulată de reclamanții-apelanți în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamanții B. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. C., Cabinet Medical Veterinar E., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Q., Cabinet Medical Veterinar S. S.R.L., T. S.R.L., Dr. AA. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar GG., HH. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. MM., Cabinet Medical Veterinar Dr. NN., Cabinet Medical Veterinar OO., PP. S.R.L., RR. S.R.L., SS. S.R.L., VV. S.R.L., XX. S.R.L., YY. S.R.L., AAA. S.R.L., BBB. S.R.L., DDD. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Dr. EEE., Cabinet Medical Veterinar KKK., LLL. S.R.L. a sumei de 50.000 de RON pentru fiecare dintre reclamanți, aferentă perioadei ianuarie-mai 2020, pentru contractele de concesiune și de prestări servicii încheiate între părți.

Au fost obligate pârâtele la plata unei dobânzi legale aferentei sumei de 50.000 de RON, începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a acestei sume.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 850 de RON în favoarea fiecărui reclamant-apelant, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate.

Au fost respinse apelurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș.

Împotriva acestei decizii, pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș au declarat recurs.

Motivele recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor sunt, în esență, următoarele:

O primă critică vizează soluția instanței de fond referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte, această soluție fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 20, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002).

Recurenta-pârâtă reproduce conținutul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 și precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. c) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele ale pct. 4 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și completările ulterioare, Direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a Municipiului București sunt instituții publice, cu personalitate juridică, aflate în subordinea A.N.S.V.S.A., finanțate din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat.

Recurenta-pârâtă, în virtutea actelor normative invocate mai sus, susține că D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București sunt instituții publice, cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea A.N.S.V.S.A., acestea având capacitate procesuală.

Recurenta-pârâtă arată că, faptul de a fi ordonator principal de credite, nu poate avea drept consecință participarea sa în calitate de parte în toate litigiile instituțiilor aflate în subordinea sa.

Mai susține recurenta-pârâtă că, președintele A.N.S.V.S.A. este ordonator principal de credite, iar directorii executivi ai D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București sunt ordonatori terțiari de credite, rolul ordonatorilor principali de credite fiind prevăzut în art. 21 din Legea nr. 500/2002, iar în art. 22 din același act normativ sunt indicare responsabilitățile ordonatorilor de credite, fără ca legiuitorul să distingă între cele 3 categorii de ordonatori de credite.

Astfel, potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, ordonatorul principal și ordonatorul terțiar de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Din textele art. 20, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002, astfel cum susține recurenta-pârâtă, rezultă că, în cadrul procesului bugetar, A.N.S.V.S.A. repartizează ordonatorilor terțiari de credite, respectiv D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget.

Recurenta-pârâtă precizează că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și în raport cu împrejurarea că intimații-reclamanți au raporturi contractuale cu D.S.V.S.A. județene, care sunt instituții publice cu personalitate juridică, finanțate din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, cărora, în calitate de ordonatori terțiari de credite, le revine competența exclusivă cu privire la îndeplinirea atribuțiilor referitoare la stabilirea și plata drepturilor izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Mai arătă recurenta-pârâtă că președintele A.N.S.V.S.A., în calitate de ordonator principal de credite, are obligația de a repartiza ordonatorilor terțiari de credite fondurile necesare punerii în executare a titlurilor executorii pronunțate împotriva instituțiilor publice care funcționează în subordinea A.N.S.V.S.A., îndeplinirea acestei obligații nefiind condiționată de acționarea în instanță a A.N.S.V.S.A. alături de unitățile din subordine (D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București și Institutele naționale veterinare de referință).

Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, A.N.S.V.S.A. repartizează ordonatorilor terțiari de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, însă A.N.S.V.S.A. nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat, având în vedere cheltuielile cu plata drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 119/22.07.2020, aprobate prin buget pentru anul respectiv, conform Legii nr. 5/06.01.2020 a bugetului de stat pe anul 2020, act normativ prin care a fost aprobat bugetul A.N.S.V.S.A. pe anul 2020.

Mai menționează recurenta-pârâtă faptul că procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectele de rectificare a acestor bugete.

În plus, art. 3 din O.G. nr. 22/2002 dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile C. proc. civ. și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.

În consecință, recurenta-pârâtă apreciază că dispozițiile art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002 și ale art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002 nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine A.N.S.V.S.A. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice din subordine, cu privire la drepturile izvorâte din O.U.G. nr. 117/22.07.2020.

Consideră recurenta-pârâtă că atragerea în proces a instituției publice centrale, respectiv a A.N.S.V.S.A., în cadrul căreia este organizată și funcționează instituția publică, respectiv D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București, cu care sunt stabilite raporturile contractuale ale reclamanților, nu poate fi justificată nici de necesitatea stabilirii unei garanții pentru aprobarea și repartizarea creditelor bugetare potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, în condițiile în care potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor, stabilite prin titluri executorii.

Recurenta-pârâtă critică și soluția instanței de apel prin care, pe fondul cauzei, a obligat-o, împreună cu D.S.V.S.A. Mureș la plata către reclamanți a sumei de 50.000 RON pentru fiecare dintre aceștia, aferentă perioadei ianuarie-mai 2020, pentru contractele de concesiune și de prestări servicii încheiate între părți și la plata unei dobânzi legale aferente sumei de 50.000 RON, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective a acestei sume, apreciind că și aceasta este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 1.357, 1.358 din C. civ., art. V din Legea nr. 236/2019, art. I pct. 2, art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. III și art. IV din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020).

Recurenta-pârâtă expune exhaustiv demersurile care au fost efectuate pentru adoptarea normelor metodologice prin hotărâre a Guvernului, având în vedere dispozițiile imperative ale art. V din Legea nr. 236/2019, concluzionând în sensul că instanța de apel a considerat, în mod nelegal, că A.N.S.V.S.A. este în culpă prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019, în condițiile în care, ca urmare a demersurilor sale, ordonanța de urgență a fost adoptată în aproximativ 60 de zile.

Recurenta-pârâtă reproduce conținutul art. I pct. 2, art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, în raport de care arată că suma de 10.000 RON, exclusiv T.V.A., trebuie să fie acordată, din bugetul A.N.S.V.S.A., prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța așimentelor județene, respectiv a Municipiului București, beneficiarilor contractelor de concesiune pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, numai în baza decontului și a documentelor justificative.

Mai mult decât atât, astfel cum susține recurenta-pârâtă, beneficiarii contractelor de concesiune și/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vioare a Legii nr. 236/2019, beneficiază de suma de 10.000 RON numai dacă au încheiat, în condițiile legii, cu D.S.V.S.A. județene, respectiv a Muncipiului București, un act adițional la acestea și numai în baza decontului și a documentelor justificative prevăzute în Capitolul II - "Decontarea activităților sanitar-veterinare publice" din Aexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. 21 din O.G. nr. 42/2004).

Mai arătă și faptul că, din interpretarea dispozițiilor art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, rezultă că decontul și documentele justificative întocmite conform reglementărilor în vigoare de către beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 sunt verificate și vizate de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale, înainte de depunerea la Registratura D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București.

Ulterior, decontul și documentele justificative sunt verificate, în termen de maximum 5 zile de la depunerea la Registratura D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a Municipiului București și aprobate de directorul executiv în vederea realizării plății.

Or, în speță, astfel cum susține recurenta-pârâtă, nu s-a probat că a fost respectată toată această procedură, intimații-reclamanți nefiind în măsură să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sumei de 10.000 RON lunar.

Pentru aceleași considerente, recurenta-pârâtă apreciază că, în mod neîntemeiat, instanța de apel a obligat-o la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate de reclamanți.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., recurenta-pârâtă critică și cheltuielile de judecată acordate de către instanța de apel.

Precizează că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, ce constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19.02.2002, pronunțată în Cauza Wouters și alții, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară "în condițiile legii".

În consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat.

Consideră că, în speță, nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat, cu atât mai mult cu cât, dosarul a avut doar două termene, nefiind administrate alte probe decât cele cu înscrisuri.

Cu toate acestea, instanța de apel a obligat A.N.S.V.S.A. să plătească pentru fiecare dintre cei 30 de reclamanți suma de 850 de RON, ceea ce presupune în total suma de 25.500 RON cheltuieli de judecată.

Or, în opinia recurentei-pârâte, complexitatea acestui dosar și prestația avocațială nu justifică obligarea pârâtelor la plata sumei de 25.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș sunt următoarele:

Astfel cum arată recurenta-pârâtă, medicii veterinari de liberă practică, organizați în condițiile art. 28 și art. 29 din Legea nr. 160/1998, efectuează în exploatațiile nonprofesionale unele activități sanitar veterinare cuprinse în Programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, precum și alte acțiuni prevăzute în programe naționale pe care A.N.S.V.S.A. trebuie să le pună în aplicare, inclusiv prin unitățile subordonate acesteia (respectiv D.S.V.S.A. Mureș).

Medicii veterinari de liberă practică ce efectuează astfel de activități sanitare veterinare publice devin medici împuterniciți, după cum se stabilește la pct. 11 din Anexa la O.G. nr. 42/2004, aprobat cu modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă susține că, având în vedere succesiunea în timp a actelor normative incidente domeniului sanitar veterinar și pentru siguranța alimentului, în prezent, realizarea activităților sanitare veterinare publice de către medicii veterinari împuterniciți se asigură, atât în baza unor contracte de concesiune încheiate în anul 1999 și prelungite până în anul 2022, conform Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 139/2014, cât și în baza acordurilor cadru și a contractelor subsecvente aferente acestora.

Mai precizează recurenta-pârâtă că, în conformitate cu Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 16/2011, procedura de atribuire a acordului cadru fiind organizată de către D.S.V.S.A. Mureș conform Legii nr. 98/2016, pentru acele circumscripții sanitar veterinare de asistență pentru care activitatea sanitară veterinară publică nu a mai putut fi organizată în baza unui contract de concesiune, acesta încetând din motive obiective, în acord cu prevederile contractuale.

Recurenta-pârâtă mai arată că activitățile sanitare veterinare publice realizate de medicii veterinari împuterniciți, organizați în condițiile legii, trebuie să respecte toate cerințele tehnice ale actelor normative specifice acestui domeniu de activitate, respectiv O.U.G. nr. 42/2004, dar și din cele conexe acestuia, Ordinele Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 35/2016, nr. 40/2010.

Recurenta-pârâtă mai arată că, în condițiile legal stabilite, până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020 decontarea activităților sanitare veterinare publice realizate de medicii veterinari de liberă practică împuterniciți, se făcea în mod exclusiv, pe baza de tarif, conform prevederilor Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 106/2015 și a anexelor acestuia, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă mai precizează că abia prin O.U.G. nr. 117/2020 s-a stabilit în mod concret, care anume alte activități față de cele prevăzute de Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 106/2015 intră în categoria celor a căror modalitate de decontare către prestator/concesionar se realizează printr-o sumă pentru fiecare contract.

Recurenta-pârâtă mai arată că, potrivit art. III din O.U.G. nr. 117/2020, dispozițiile acestui act normativ se aplică tuturor contractelor aflate în derulare, revizuind și drepturile și obligațiile părților aflate în relații contractuale, indiferent de modalitatea de atribuire a contractului, art. 2-4 prevăzând în mod expres drepturile și obligațiile părților.

Recurenta-pârâtă mai susține și că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 117/2020, modificând art. 15 alin. (2) și alin (6) - (9) din O.G. nr. 42/2004, stabilesc la alin. (7) pentru care dintre activitățile prevăzute la art. 15 alin. (2) se acordă, în mod concret, suma de 10.000 RON, exclusiv T.V.A., fără însă a se putea face abstracție de faptul că la art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 se prevede că plata se face în baza decontului și a documentelor justificative, ca urmare a prestării activităților sanitar veterinare.

Recurenta-pârâtă susține că intimații-reclamanți nu au desfășurat activitățile sanitar veterinare indicate de art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, modificată prin O.U.G. nr. 117/2020, nefiind depus decontul lunar, însoțit de actele justificative.

Mai invocă recurenta-pârâtă că nu îi poate fi imputat cadrul legal lacunar rezultat Legea nr. 236/2019, neputând fi obligată, retroactiv, la plata unor prestații neefectuate de intimații-reclamanți, care nici nu aveau cum să presteze activitățile prevăzute la art. 6 alin. (3) lit. c) și lit. f) din O.U.G. nr. 117/2020, deoarece aspectele concrete ale acestor activități ce urmau a se desfășura au fost stabilite de către A.N.S.V.S.A. prin documente/formulare oficiale, potrivit Notelor de serviciu emise în baza O.U.G. nr. 117/2020.

Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă susține că Legea nr. 238/2019 nu prevede posibilitatea unor plăți directe/necondiționate către intimații-reclamanți, astfel că orice plată efectuată din fonduri publice trebuie să aibă la bază un angajament legal, conform Ordinului M.F. nr. 1792/2002.

Recurenta-pârâtă apreciază că, ținând cont de complexitatea reglementărilor statuate prin O.U.G. nr. 117/2020, se poate concluziona că nu mai sunt necesare alte norme metodologice de aplicare a Legii nr. 236/2019, întrucât, fiind reglementate toate aspectele și condițiile ce justifică posibilitățile de acordare a sumei de 10.000 RON, autoritățile competente, respectiv A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Mureș au trecut la implementarea practică a legii, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020, fiind încheiate actele adiționale la contractele aflate în derulare.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile legale arătate în cuprinsul cererii.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursurilor, excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ, iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate, precum și obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentele-pârâte nu au depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, Înalta Curte constată următoarele:

Critica invocată de recurenta-pârâtă ce vizează nelegala respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive nu poate fi reținută.

Înalta Curte arată că instanța de apel nu a soluționat excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte, ci excepția lipsei calității procesuale pasive, ca atare, argumentele acesteia referitoare la faptul că D.S.V.S.A. județene, respectiv a Municipiului București sunt instituții publice, cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea A.N.S.V.S.A., având capacitate procesuală, urmează a fi înlăturate.

Înalta Curte constată că instanța de apel reținând că, prin acte adiționale, contractele de concesionare încheiate de reclamanți inițial cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent, pe o durată de 15 ani, prelungite până la data de 28.02.2022, au fost modificate, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Mureș dobândind calitatea de concedent și subrogându-se în drepturile și obligațiile Agenției Domeniilor Statului, în ceea ce privește activitățile sanitar-veterinare publice și de interes național, a apreciat în mod legal că această pârâtă deține calitate procesuală pasivă în cauză.

Totodată, Înalta Curte arată că expunerea exhaustivă de către recurenta-pârâtă a demersurilor pe care aceasta le-a efectuat sub aspectul îndeplinirii obligațiilor stabilite prin art. V din Legea nr. 236/2019 nu reprezintă o critică de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care nu se indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Or, expunerea acestor argumente din perspectiva culpei reținute de către instanța de apel reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului, aceste argumente fiind, de altfel, o reluare a criticilor din apel.

Totodată, în ceea ce privește criticile ce vizează lipsa decontului și a documentelor justificative, Înalta Curte reține că, prin expunerea acestor critici, recurenta-pârâtă tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Înalta Curte urmează a înlătura și critica ce vizează cheltuielile de judecată acordate de către instanța de apel.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată că această critică, ce vizează proporționalitatea cheltuielilor de judecată - onorariul avocațial - cu complexitatea, valoarea cauzei și volumul de muncă al apărătorului, reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate.

Neputând fi încadrată nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica nu poate fi analizată pe calea recursului.

Totodată, se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5.03.2020, a decis că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Pentru aceste considerente, recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR urmează a fi respins, ca nefondat.

Analizând excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ, invocată de intimații-reclamanți, prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenta-pârâtă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ, în expunerea motivelor de recurs, a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurentei-pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, de exemplu atunci când nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentei-pârâte DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ nu vizează decizia atacată, ci doar temeinicia afirmată a cererii de apel, deși recursul nu are caracter devolutiv.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 570/A din 5 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, va admite excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ, invocată de intimații-reclamanți și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ împotriva aceleiași decizii. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentele-pârâte la plata în solidar a sumei de 6.500 RON către intimații-reclamanți, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva deciziei nr. 570/A din 5 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca nefondat.

Admite excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ, invocată de intimații-reclamanți.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR MUREȘ împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele-pârâte la plata în solidar a sumei de 6.500 RON către intimații-reclamanți, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.