ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1619/2021

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 septembrie 2018, pe rolul Tribunalul Argeș, secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea anularea deciziilor nr. 215/2016, nr. 96/2018 și respectiv nr. 161/2018 emise de pârât, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a depus cerere completatoare prin care a solicitat anularea deciziilor enumerate în acțiunea principală suplimentând motivele avute în vedere, susținând că existența conflictului de interese cu reprezentantul legal al pârâtului este dovedită și cu încheierea penală nr. 629/20.06.2019 și extrasul din dosarul penal nr. x/2019 Totodată, reclamanta a arătat că prin raportul nr. x/26.04.2017, comisia de disciplină a Ministerului Muncii și Justiției Sociale l-a sancționat cu mustrare scrisă pe inspectorul șef al pârâtului ca urmare a celor două sesizări formulate de reclamantă, iar în dosarul nr. x/2019 au calitate de intimați B., C., D., Din E. și F., fiind astfel evidentă presupusa părtinire, respectiv imposibilitatea de a fi imparțiali în ce o privește pe reclamantă. Prin notele de ședință depuse la data de 26.09.2019, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, atașând la dosar și copie de pe decizia civilă nr. 650/R-Cont/2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. x/2018. Prin sentința civilă nr. 701 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă -complet specializat contencios administrativ și fiscal a admis, acțiunea completată și a anulat Decizia nr. 215/9.12.2016, Decizia nr. 96/6.03.2018 și respectiv, Decizia nr. 161/19.07.2018.

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia nr. 496/R-CONT din data de 18 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, împotriva sentinței nr. 701/17 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, intimată fiind reclamanta A., a casat sentința și în rejudecare a respins cererea.

Cererea de revizuire La data de 20 iulie 2020, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 496/R-CONT pronunțată la 18 iunie 2020 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a arătat că decizia civilă nr. 496/R-CONT din 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este contrară deciziei nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016; deciziei nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 și sentinței Tribunalului Argeș nr. 781/14.09.2018 rămasă definitivă prin nerecurare în dosarul nr. x/2017 . Sub acest aspect menționează că prin deciziile nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 și nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 și sentința Tribunalului Argeș nr. 781/14.09.2018 din dosarul nr. x/2017 s-a statuat cu putere de lucru judecat că membrii titulari și supleanți ai comisiei de disciplină, numiți prin deciziile contestate și inspectorul șef nu au respectat prevederile legale privind conflictul de interese, situația fiind de natură să afecteze respectarea principiilor integrității, obiectivității și imparțialității cu ocazia desfășurării cercetării disciplinare a revizuentei. Din cuprinsul hotărârilor rezultă că, în procedura de evaluare a revizuentei A., evaluatorul F. se afla într-un conflict de interese, sens în care trebuia să se abțină de la evaluare. În dovedirea afirmațiilor sale, în sensul că toți funcționarii publici din cadrul ITM Vâlcea ce au fost membrii titulari și supleanți ai comisiei de disciplină nu au respectat prevederile legale privind conflictul de interese, a depus două încheieri penale definitive, pronunțate în urma unor plângeri penale pe care revizuenta le-a formulat împotriva funcționarilor publici F., D., Din E., C. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, uzurparea de funcție și fals în înscrisuri.

Apărările formulate de intimat Intimatul Inspectorarul Teritorial de Muncă Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea cererii de revizuire, aceasta neîncadrându-se în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Astfel, invocarea normei de drept citate, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este reglementată de dispozițiile art. 430 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre". Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ. În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești, Înalta Curte a reținut că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect". În cauză, nu se poate reține contradictorialitatea de hotărâri, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub aspectul identității de obiect, cauză și părți. Astfel, decizia nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 și decizia nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 are ca obiect anularea raportului de evaluare aferent perioadei 01.01.2015 - 31.12.2015 și decizia nr. 5/2016 emise de ITM Vâlcea. Sentința Tribunalului Argeș nr. 781/14.09.2018 din dosarul nr. x/2017 are ca obiect anularea raportului de evaluare aferent perioadei 01.01.2016 - 15.02.2016 ce a stat la baza Deciziei nr. 5/2016. Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că în cadrul procedurii de evaluare a revizuentei A., evaluatorul F. se afla într-un conflict de interese, sens în care trebuia să se abțină de la evaluare. Decizia nr. 496/R-CONT din 18 iunie 2020 a cărei revizuire se solicită cu susținerea că încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterior menționate, a avut ca obiect anularea deciziilor nr. 215/2016, nr. 96/2018 și respectiv nr. 161/2018, prin care au fost numiți membrii și membrii supleanți ai comisiei de disciplină, comisie care a desfășurat cercetarea disciplinară în ce o privea revizuentă. Verificând hotărârile deduse analizei - respectiv deciziile nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 și nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2016 și sentința Tribunalului Argeș nr. 781/14.09.2018 din dosarul nr. x/2017 -, Înalta Curte constată că obiectul, respectiv pretenția concretă dedusă judecății nu este aceeași. Or, lipsa de identitate raportată fie și la un singur element dintre cele trei, față de care se apreciază autoritatea de lucru judecat, este de natură să atragă respingerea cererii de revizuire. În cadrul hotărârii supuse revizuirii, Înalta Curte analizează, deopotrivă, îndeplinirea, în speță, a condițiilor pentru aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur). Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză). Cu alte cuvinte nu îi este permis unei instanțe de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanța este chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară. Instanța de revizuire apreciază că, în realitate, prin demersul său, situat în afara dispozițiilor procedurale în materie, revizuenta pune în discuție dezlegări definitive, intrate în autoritatea de lucru judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancționează încălcări procedurale grave și nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate. Promovarea revizuirii, în contextul menționat, periclitează însăși securitatea raporturilor juridice, de vreme ce este contestată, altfel decât pentru motive strict prevăzute de lege, o hotărâre definitivă intrată ea însăși în autoritatea de lucru judecat, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei" (hotărârea Mitrea împotriva României). De asemenea, Curtea, în alte decizii de speță (Cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cererea de revizuire formulată în cauză este, astfel, nefondată, situându-se, prin modalitatea în care este dedusă judecății, în afara sistemului legal al căilor de atac și tinzând la periclitarea securității raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăși, în autoritatea de lucru judecat. Pentru considerentele expuse, constatând că argumentele invocate de revizuentă nu demonstrează temeinicia motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 513 din același cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire .