ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 27.11.2018 (declinată prin sentința civilă nr. 982 din 1 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalului Argeș – secția civilă) reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă București, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Inspecția Muncii și Statul Român, a solicitat să se constate ca inexistente ca acte normative și ca nule absolut Ordinul nr. 1685/2010 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, precum și Ordinul nr. 1095/2018 emis de Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

De asemenea, a solicitat să se constate că Inspectoratul Teritorial de Muncă București nu are personalitate juridică, capacitate de exercițiu, de folosință și drept de reprezentare, precum și obligarea pârâtului Statul Roman la plata către reclamant a sumei de 25.000 RON.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus amânarea cauzei în vederea emiterii unei adrese către reclamant pentru a i se pune în vedere obligația de a preciza obiectul și temeiul juridic al fiecărui capăt de cerere din acțiunea pe care a înțeles să o formuleze, în vederea stabilirii competenței.

În ședința publică din data de 19 februarie 2021, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității cererii de chemare în judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 24/F-CONT din 19 februarie 2019, Curtea de Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității și, pe cale de consecință, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă București, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Inspecția Muncii și Statul Român.

Împotriva încheierii din 22 ianuarie 2019 și sentinței pronunțate de prima instanță, reclamantul A. a formulat recurs, fără a invoca motivele de casare pe care a înțeles să își întemeieze cererea.

Înalta Curte analizând, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, constată că recursul formulat de reclamantul A. nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Deși recurentului-reclamant i s-a pus în vedere prin adresa comunicată la data de 9 mai 2019 și prin citația comunicată în 26 august 2021, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, partea nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 33 din aceeași ordonanță, taxele de timbru se plătesc anticipat și, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

De asemenea, art. 197 din C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Partea obligată la plata taxei judiciare de timbru are posibilitatea, potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, de a formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a III-a din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul promovat de reclamantul A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu.

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2019 și sentinței nr. 24/F-CONT din 19 februarie 2019 ale Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.