ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1538/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2019 pe rolul Curții de Apel Pitești, A. a formulat contestație în anulare împotriva sentințelor nr. 1765 din 23 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, și nr. 3269 din 11 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, precum și a deciziilor civile nr. 1081 din 13 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, și nr. 2625 din 27 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2018, intimați fiind B. S.A., Inspectoratul Teritorial de Muncă București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă București a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

Intimata B. S.A., prin întâmpinare, a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția tardivității, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă, nefondată și nelegală.

Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2019, curtea de apel a dispus disjungerea contestației în anulare formulată împotriva sentințelor nr. 1765 din 23 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, și nr. 3269 din 11 septembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, formându-se un dosar separat.

Ca urmare, în cauza de față a continuat judecarea contestației în anulare formulată împotriva celor două decizii pronunțate de Curtea de Apel Pitești.

Prin decizia civilă nr. 99/2020, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1081 din 13 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, ca tardiv introdusă. A respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2625 din 27 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă. A stabilit onorariul definitiv pentru avocatul desemnat din oficiu la 500 RON, suma reprezentând ajutor public judiciar acordat contestatorului rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs, astfel cum a fost calificată calea de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 97 C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul arată că a formulat în termen contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1081 din 13 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015.

La 9 aprilie 2020, recurentul a depus motive de recurs, arătând că nu a fost citat de Curtea de Apel Pitești pentru termenul de la 14 ianuarie 2020, că în dosarul nr. x/2015 la pronunțarea deciziei nr. 1081 din 13 aprilie 2017 părțile nu au fost citate, iar instanțele au refuzat administrarea probelor solicitate în dosarele nr. x/2015, nr. y/2018 și nr. 132/46/2018*.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin încheierea din 18 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019. Prin încheierea din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 18 martie 2020.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Prin întâmpinarea depusă, intimata B. S.A. a solicitat anularea cererii de recurs și a invocat excepția autorității de lucru judecat și a tardivității.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 26 noiembrie 2020, recurentul a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin încheierea din 24 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de la 14 aprilie 2021, s-a stabilit termen în complet de filtru la 16 iunie 2021, în vederea soluționării cererii de reexaminare formulate de petentul A.. Prin încheierea din 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 24 februarie 2021.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Prezentul recurs vizează decizia civilă nr. 99/2020 din 14 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată împotriva unor decizii pronunțate de aceeași instanță în dosare având ca obiect litigii de muncă.

Prin decizia civilă nr. 1081 din 13 aprilie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1765 din 23 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, având ca obiect contestație decizie de concediere.

Prin decizia civilă nr. 2625 din 27 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 3269 din 11 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2018, în materie de litigii de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Reiese, așadar, că hotărârile față de care s-a exercitat calea de atac a contestației în anulare nu sunt supuse recursului, acestea fiind definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Față de faptul că hotărârile atacate nu pot fi atacate cu recurs, rezultă că nici hotărârea dată în soluționarea contestației în anulare nu poate fi atacată cu recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 508 alin. (4) și ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 99/2020 din 14 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2021.