ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 663/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale la 14 noiembrie 2014, sub număr de dosar x/2014, ulterior înaintată secției Civile a aceleiași instanțe, fiind înregistrată sub nr. x/2014*, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata în echivalent RON a sumei de 384.179 euro (1.690.387 RON) reprezentând despăgubiri pentru daunele cauzate sănătății și integrități psihice a reclamantului în urma utilizării de către acesta a unor produse farmaceutice contrafăcute furnizate de farmacia pârâtă, precum și pentru acoperirea câștigului nerealizat pe perioada recuperării fizice și psihice, la plata în continuare de daune constând în cheltuielile necesare în viitor pentru vindecarea bolii și respectiv la publicarea hotărârii judecătorești de obligare la plata daunelor într-un ziar național de largă circulație sau la autorizarea reclamantului să publice hotărârea pe cheltuiala pârâtei.

Prin sentința nr. 484 din 27 decembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis în parte cererea reclamantului A. și a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească acestuia suma de 20.000 Euro (echivalentul în RON la data plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale și suma de 95.179 RON reprezentând profitul nerealizat în perioada 13 mai 2013-20 octombrie 2017, conform raportului de expertiză contabilă. A respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor cu tratamentele medicale în străinătate și costurile deplasării în străinătate pentru efectuarea acestor tratamente, precum și a tuturor cheltuielilor viitoare necesare pentru vindecarea bolii reclamantului. Totodată, a obligat pârâta să publice hotărârea judecătorească de obligare la plata daunelor într-un ziar de largă răspândire, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă, autorizând pe reclamant, în caz contrar, să publice hotărârea pe cheltuiala pârâtei. În fine, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 5.736 RON, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.

Apelul a fost înregistrat la secția I Civilă a Curții de Apel Pitești care, prin încheierea din 14 septembrie 2018, a trimis cauza la secția a II-a Civilă a aceleiași instanțe, unde a fost înregistrată sub nr. x/2014**.

Prin decizia nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 484 din 27 decembrie 2017 a Tribunalului Argeș, secția Civilă pe care a schimbat-o în sensul că a respins în tot cererea reclamantului și a obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte 2.990 RON cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., iar prin decizia nr. 2553 din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia nr. 383/A-com din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 484 din 27 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, iar, prin decizia nr. 1815 din 29 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 383/A-com din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a fost casată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin decizia nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 484 din 27 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2014, intimat fiind reclamantul A.. A fost schimbată sentința în sensul că s-a respins cererea.

A fost obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte suma de 6.136,43 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamantul A. a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut, în esență, nelegalitatea hotărârii atacate, deoarece cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Motivarea contradictorie, susține recurentul, rezultă din caracterul contrafăcut al medicamentului vândut de farmacie acestuia.

Astfel, instanța de apel a stabilit că farmacia pârâtă a fost "unicul furnizor" al medicamentului C. și că până în luna mai 2013, recurentul a achiziționat medicamentul de la apelantă ("așa cum rezultă din situația prescripțiilor medicale decontate"), iar "CAS Argeș arată că pentru reclamant au fost decontate 48 fiole începând cu 29.05.2012 și până în 17.05.2013" .

La fila x instanța de apel a stabilit că "datele dosarului relevă că aceasta (apelanta) este singurul furnizor al medicamentului C. în județul Argeș, nefiind dovedită aprovizionarea de la un alt furnizor, se poate presupune că toate dozele pentru tratamentul urmat au fost achiziționate de la aceasta" și că "apelanta nu a contestat achiziția medicamentului din luna precedentă, respectiv celei următoare celei menționate, prin care reclamantul a achiziționat câte 4 fiole pe bază de rețetă".

Cu toate acestea, menționează recurentul, contrar celor stabilite mai sus, Curtea de Apel Pitești a susținut că "probele administrate în cauză nu relevă cu certitudine că reclamantul a cumpărat de la pârâtă chiar seringa prezentată instanței, în contextul în care nu a prezentat și ambalajul exterior la medicamentului concret achiziționat, pentru a se verifica semnele de contrafacere" .

Așa fiind, procedând în acest mod, recurentul apreciază că instanța de apel, a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil (art. 6 C. proc. civ.) și legalității (art. 7 C. proc. civ.).

Consideră că, printr-o motivare contradictorie, instanța de apel s-a eschivat să dea un răspuns clar și complet privitor la furnizorul medicamentului contrafăcut, favorizând societatea pârâtă în mod evident.

Motivarea străină de natura pricinii constă în aceea că instanța de apel a concluzionat că, din moment ce recurentul nu a prezentat ambalajul exterior (cutia de carton) al seringii, rezultă că seringa depusă la Tribunalul Argeș nu poate fi luată în considerare pentru a stabili că a fost achiziționată de la farmacia pârâtă.

O asemenea motivare nu poate fi acceptată, deoarece era suficientă analiza dispozitivului (seringa) care a conținut soluția injectabilă pentru a putea constata că a fost contrafăcut inclusiv acest obiect, neavând nici o relevanță cutia de carton în care a fost ambalată seringa.

Instanța de apel nu a motivat care au fost considerentele pentru care seringa existentă în materialitatea ei în acest dosar nu a putut fi considerata contrafăcuta, din moment ce caracteristicile acesteia sunt diferite de cele ale seringii originale.

Seringa, ca proba materială, a fost depusă la Tribunalul Argeș (în camera de valori) și a fost analizată de expertiza medico-legală efectuată în cauză.

În ceea ce privește incidența motivului de recurs instituit de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., apreciază decizia recurată ca fiind nelegală, motivat de împrejurarea că instanța de apel a reținut în mod greșit că nu sunt îndeplinite două condiții ale răspunderii contractuale a societății pârâte: 1) fapta de vânzare a produsului contrafăcut și 2) legătura de cauzalitate dintre medicamentul contrafăcut și agravarea stării de sănătate a recurentului.

În speță, subliniază recurentul, suntem în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de viciile produselor comercializate de profesionistul farmacie.

În baza legislației privind activitatea domeniul farmaciei și a celei privind protecția consumatorilor, răspunderea apelantei în comercializarea medicamentelor este o răspundere obiectivă, întemeiată pe ideea de garanție a produselor în circulație.

În baza acestui tip de răspundere a farmaciei se creează prezumția că orice medicament contrafăcut vândut pacientului, produce efecte asupra sănătății acestuia.

Recurentul apreciază ca fiind contrară legii motivarea instanței de apel, în sensul că farmacia nu ar răspunde de calitatea produsului oferit la vânzare.

Răspunderea farmaciei pentru medicamentele comercializate este prevăzută în art. 657 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Fapta ilicită a societății B. S.R.L. rezultă din împrejurarea că aceasta a fost unicul furnizor al medicamentului C. către recurent.

În expertiza medico-legală efectuată la Tribunalul Argeș, medicul legist a confirmat de mai multe ori că întreruperea administrării medicamentului original duce la creșterea viremiei (în Punctele 8, 9 și 15 din Concluzii), iar administrarea unui medicament contrafăcut echivalează cu lipsa medicamentului, deci cu întreruperea tratamentului.

Conchizând, recurentul subliniază că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile cumulative specifice legislației protecție consumatorului pentru atragerea răspunderii civile a societății B. S.R.L..

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și, în rejudecare, după casare, menținerea soluției instanței de fond.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din camera de consiliu de la 23 ianuarie 2024, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Se constată că recurentul-reclamant A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele:

"motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depășirea termenului legal este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Se observă că recurentul a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Întreaga construcție a recursului vizează, în realitate, restabilirea situației de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la stabilirea situație de fapt ori la modalitatea de analiză a probatoriului administrat în cauză.

Și atunci când recurentul susține că motivarea deciziei recurate este contradictorie ori că instanța de apel a reținut aspecte străine de cauză, în realitate acesta impută instanței tot greșita stabilire a situației de fapt, aducând în discuție chestiuni ce vizează exclusiv aspecte factuale ale pricinii, a căror apreciere intră în atribuția instanțelor devolutive.

De asemenea, stabilirea culpei, pe care o aduce în discuție recurentul, este o chestiune de fapt, care aparține în mod suveran instanței de fond sau de apel, față de caracterul devolutiv al căii de atac.

În condițiile în care, întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentul-reclamant face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 224/A-COM din 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.