ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2553/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

A.Obiectul cererii introductive:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta farmacia B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 384.179 Euro (1.690.387 RON), reprezentând despăgubiri pentru daunele cauzate sănătății și integrității psihice a reclamantului în urma utilizării unor produse farmaceutice contrafăcute furnizate de societatea pârâtă, obligarea la plata în continuare de daune, constând în cheltuieli necesare reclamantului în viitor pentru vindecarea bolii, obligarea pârâtei să publice hotărârea judecătorească în termen de 5 zile de la rămânerea ei definitivă, într-un ziar național de largă circulație, în caz contrar să fie autorizat reclamantul să publice pe cheltuiala pârâtei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 484 din 27 decembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantului suma de 20.000 Euro (echivalentul în RON la data plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale, suma de 95,179 RON reprezentând profitul nerealizat în perioada 13 mai 2013 - 20 octombrie 2017, conform raportului de expertiză contabilă; a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor cu tratamentele medicale în străinătate și costurile deplasării în străinătate pentru efectuarea acestor tratamente, precum și a tuturor cheltuielilor viitoare necesare pentru vindecarea bolii reclamantului; a obligat pârâta să publice hotărârea judecătorească de obligare la plata daunelor, într-un ziar de largă răspândire, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă și a autorizat reclamantul în caz contrar, să publice pe cheltuiala pârâtei, hotărârea judecătorească de obligare la plata daunelor; a obligat pârâta la plata sumei de 5.736 RON cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș a formulat apel pârâta B. S.R.L., criticând-o pentru netemeinicie.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 484 din 27 decembrie 2017 a Tribunalului Argeș, secția Civilă pe care a schimbat-o în sensul că a respins în tot cererea reclamantului; a obligat intimatul-reclamant să plătească apelantei-pârâte 2.990 RON cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă judiciară de timbru.

E. Considerentele instanței de apel.

Pentru a pronunța decizia menționată, Curtea de Apel Pitești a reținut în esență următoarele:

Pentru aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale specifice cazului în care o farmacie pune în vânzare un medicament falsificat, trebuie dovedit, mai înainte de orice prejudiciu, fapta delictuală constând în vânzarea respectivă. Curtea a constatat că probele administrate în cauză nu dovedesc fapta menționată, aceasta fiind stabilită de către tribunal pe baza unor prezumții rezultate din probele referitoare la existența materială la data procesului în posesia reclamantului a unui ambalaj medical primar neconform (seringă falsificată) și la degradarea stării de sănătate fizică a acestuia, prin creșterea viremiei după încetarea tratamentului cu Pegasys (ca urmare a ajungerii la finalul acestuia, iar nu prin întrerupere) și îndeosebi în anul următor încetării tratamentului.

Concluzia falsificării seringii B1299 a fost reținută ca probă de necombătut în cadrul Raportului de nouă expertiză medico-legală, deși acesta avea de evaluat starea de sănătate a reclamantului raportat la administrarea ori posibila neadministrare corectă a medicamentului în discuție. Expertiza afirmă că unii pacienți nu răspund la tratamentul cu Pegasys din cauze necunoscute, dar "totuși, vânzarea unui medicament falsificat de către pârâtă este probată prin analiza lotului B1299 de către Agenția Națională a Medicamentului - Unitatea Teritorială de Inspecție Pitești și de către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozițiilor Medicale București".

Curtea a reținut că pentru a se stabili în speță că seringa (ambalajul primar) prezentată de reclamant a fost cumpărată de la pârâtă era imperios necesar să fie depus și ambalajul secundar al medicamentului, anume cutia, pentru a se verifica dacă s-a aflat între cele cu care farmacia s-a aprovizionat. În lipsa unor dovezi certe relative la vânzarea unui produs contrafăcut, soluția tribunalului s-a axat pe supoziții, pornind de la faptul că pârâta era farmacie autorizată să vândă reclamantului medicamentul și că i l-a vândut din martie 2012 până în mai 2013, respectiv că viremia reclamantului a crescut foarte mult ulterior. Aspecte de apreciere a daunelor pe care administrarea unui medicament falsificat le-ar fi putut produce asupra sănătății fizice, a sănătății/confortului psihic al reclamantului, cu consecințe și în planul veniturilor materiale pe care nu le-ar mai fi putut realiza, sunt subsecvente celui referitor la fapta delictuală săvârșită de pârâtă. Reclamantul nu a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că a cumpărat de la pârâtă, la data de 28 februarie 2013, un medicament Pegasys falsificat; cu atât mai puțin a dovedit că a cumpărat 4 medicamente, adică toată doza aferentă lunii martie, achiziționată la 28 februarie 2013.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs reclamantul A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Decizia este nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Deși intimata B. și-a fundamentat apelul pe răspunderea civilă delictuală, instanța de apel face referire la "vânzarea" medicamentului, ceea ce implică existența unui contract de vânzare-cumpărare și astfel a analizat răspunderea farmaciei din perspectiva răspunderii civile contractuale.

Excluderea răspunderii civile delictuale atunci când există o răspundere contractuală este statuată în art. 1350 alin. (3) C. civ.

Instanța de apel a fost învestită prin motivele de apel cu analiza sentinței apelate din perspectiva răspunderii civile delictuale și și-a construit soluția pe răspunderea contractuală.

Decizia recurată cuprinde motive străine de natura pricinii. Astfel, se menționează că nu s-a făcut dovada existenței seringii contrafăcute, deși această probă materială a fost depusă la Tribunalul Argeș și a fost analizată de expertiza medico legală efectuată în cauză.

Decizia Curții de Apel este nelegală pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Răspunderea farmaciei întemeiate pentru calitatea și securitatea produselor decurge prin efectul legii și are natura unei răspunderi civile contractuale speciale. Aceasta este o răspundere obiectivă, întemeiată pe ideea de garanție a produselor puse în circulație. Răspunderea farmaciei pentru medicamentele comercializate este prevăzută în art. 657 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Garanția produselor pusă în circulație de un profesionist are ca suport obligația de securitate a produselor, care este obligație de rezultat.

S-a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material privind răspunderea civilă a societății intimate întrucât exista elementul răspunderii civile, constând în fapta ilicită de punere în circulație a unui medicament contrafăcut. Intimata-pârâtă a fost unicul furnizor al medicamentului Pegasys către reclamant, fapt confirmat de Casa Județeană de Sănătate Argeș. Acest medicament era contrafăcut.

Era absurd să se concluzioneze că un medicament original se găsea într-o seringă ce nu prezenta caracteristicile seringii originale, cu atât mai mult cu cât a existat și atenționarea oficială din partea unor autorități publice din sănătate cu privire la contrafacerea medicamentului Pegasys.

În cauză sunt îndeplinite toate condițiile cumulative specifice legislației protecției consumatorului pentru atragerea răspunderii civile a societății B.. Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

G. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, aceasta este nefondată, în realitate, Curtea de Apel a analizat numai una dintre condițiile răspunderii civile, respectiv fapta culpabilă și a reținut că nu s-a comis o faptă de natură să atragă răspunderea apelantei. Hotărârea recurată ar putea fi casată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv pentru faptul că ar cuprinde motive contradictorii în situația în care există contradicție între considerente și dispozitiv ori există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor, iar din alta netemeinicia. În cauză însă nu sunt întrunite aceste cerințe. Nici din perspectiva tezei potrivit căreia hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Aceasta deoarece legea prevede ca hotărârea să cuprindă numai motive străine de natura pricinii, ceea ce în speță nu se confirmă.

Cu privire la critica referitoare la faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, aceasta este fondată, în cauză fiind întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, atât cererea de chemare în judecată cât și hotărârea primei instanțe au ca temei răspunderea patrimonială a farmaciei B. S.R.L. pentru daunele produse sănătății și integrității fizice și psihice ale recurentului-reclamant A. prin vânzarea unui medicament contrafăcut, în raport de dispozițiile art. 61 și 64 din C. civ., care garantează dreptul la viață, sănătate și integritate fizică și psihică.

Instanța de fond a reținut că acțiunea este întemeiată față de dispozițiile art. 6 și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 266/2008 a farmaciei, art. 695 pct. 40 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și O.U.G. nr. 21/1992.

Curtea de Apel a reținut în mod greșit că pentru aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale specifice cazului în care o farmacie pune în vânzare un medicament falsificat, trebuie dovedit mai înainte de orice prejudiciu, fapta delictuală constând în vânzarea respectivă.

În realitate, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că vinovăția societății intimate este prezumată prin efectul legislației protecției consumatorului și al existenței calității de profesionist, în care farmacia avea obligația de a se informa asupra caracteristicilor produsului și de a constata neconcordanțele medicamentului contrafăcut în raport de volumul și ambalajul acestuia.

Raportat la obiectul acțiunii și la temeiul acesteia, rezultă că este dedusă judecății antrenarea răspunderii profesionistului pentru prejudiciul cauzat în timpul realizării obiectului său de activitate, pretențiile fiind întemeiate pe raporturile contractuale dintre părțile litigiului constând în achiziționarea unor medicamente de la farmacia societății pârâte.

Răspunderea farmaciei pentru medicamentele comercializate este reglementată în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care în art. 657 prevede următoarele:

"Unitățile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale și producătorii de echipamente și dispozitive medicale, substanțe medicamentoase și materiale sanitare răspund potrivit legii civile pentru prejudiciile produse pacienților în activitatea de prevenție, diagnostic și tratament, generate în mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor și dispozitivelor medicale, substanțelor medicamentoase și materiale sanitare, în perioada de garanție/valabilitate, conform legislației în vigoare".

Răspunderea intimatei în calitatea sa de profesionist este reglementată în legislația privind protecția consumatorilor. Astfel în Legea nr. 296/2004, art. 9 se prevede:

"Sunt interzise importul, fabricația, distribuția, precum și comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi care pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor."

Analiza Curții de apel în hotărârea recurată a faptei delictuale, din perspectiva răspunderii civile delictuale înseamnă aplicarea unei normei generale în detrimentul normei speciale, existente în legislație.

Așa fiind, în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a normelor de drept material.

Curtea de Apel trebuia să analizeze răspunderea intimatei pârâte din perspectiva legislației speciale, aceasta fiind un profesionist, iar hotărârea primei instanțe reținând că aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat reclamantului în timpul realizării obiectului său de activitate. De altfel, reținând specializarea instanței, pentru respectarea competenței funcționale, apelul a fost înaintat spre competentă soluționare secției a II-a Civilă a Curții de Apel Pitești.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, decizia recurată va fi casată și va fi trimisă cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 257/A-C din 24 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată.

Trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 decembrie 2020.