Decizia nr. 348/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 2107/2020 a Tribunalului București

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 22 februarie 2019, astfel cum a fost completată prin cererea adițională depusă la 4 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Sănătății la plata sumei de 37.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale, cu dobânda legală aferentă, calculată începând cu data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă.

Hotărârea pronunțată de către prima instanță Prin sentința civilă nr. 2107 din 30 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată, a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, la plata către reclamantă a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, cu titlul de despăgubiri materiale,.

Hotărârea pronunțată de către instanța de apel Împotriva acestei sentințe civile, au declarat apel reclamanta, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, precum și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție. Prin decizia civilă nr. 1904/A din 12 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a admis apelul formulat de către reclamantă și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, la plata către reclamantă a sumei de 32.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale, și a sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei decizii, la 6 februarie 2023, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. Recurentul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susținând că instanța de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, din moment ce nu s-a pronunțat asupra apelului pe care l-a formulat în cauză. Recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 276 alin. (5) și ale art. 539-540 din C. proc. pen. (atunci când a menținut soluția primei instanțe de respingere a excepției inadmisibilității cererii), prevederile art. 36 din C. proc. civ. și ale art. 223-224 din C. civ. (atunci când a menținut soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive), dispozițiile art. 276 alin. (5) din C. proc. pen. (atunci când a dispus obligarea la plata sumei de 32.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale), precum și prevederile art. 6 din C.E.D.O. (atunci când a dispus obligarea la plata sumei de 100.000 RON)

Apărările efectuate în cauză La 31 mai 2024, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursurile civile de față, Înalta Curte le va admite, va casa în tot decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecarea tuturor apelurilor, la aceeași curte de apel, pentru următoarele considerente de drept: În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precum și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, care a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Având a analiza cu prioritate motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat. În acord cu susținerile recurentului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, se reține că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, din moment ce a omis a soluționa unul dintre apelurile cu care a fost învestită, împrejurare ce rezultă, cu evidență, atât din dispozitivul, cât și din considerentele deciziei civile recurate. În acest sens, se constată că, deși împotriva sentinței civile nr. 2107 din 30 decembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au declarat apel reclamanta, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, precum și Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, totuși, prin decizia civilă nr. 1904/A din 12 decembrie 2022, instanța de apel a soluționat doar apelurile formulate de către reclamantă și de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, omițând a se pronunța și asupra apelului declarat de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție. Omisiunea instanței de apel de a soluționa unul dintre apelurile cu care a fost învestită conduce la încălcarea mai multor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv a celor prevăzute de C. proc. civ. la art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 13 (dreptul la apărare), art. 22 alin. (6) (obligația judecătorului de se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut). În acest context, decizia recurată este lovită de nulitate, în sensul dispozițiilor art. 174 din C. proc. civ., iar vătămarea procesuală pricinuită Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. Reținând incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte constată că recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție este fondat, astfel că se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, pentru ca aceasta să analizeze motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, precum și să se pronunțe asupra apelului declarat de către această parte. Întrucât motivele de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție sunt în strânsă legătură cu cele invocate atât de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, cât și de către reclamantă, fiind interdependente, și având în vedere principiul unicității căii de atac, prevăzut la art. 460 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate analiza criticile de recurs formulate de către pârât și că se impune admiterea formală a recursului acestuia, urmând ca decizia civilă recurată să fie casată în tot, iar cauza să fie trimisă instanței de apel în vederea rejudecării tuturor celor trei apeluri declarate în cauză. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și ale art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa în tot decizia civilă atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea tuturor apelurilor, la aceeași curte de apel.