ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 21 iulie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, revizuentul A. a solicitat anularea sentinței civile nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vîlcea și a deciziei civile nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ambele în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii, s-a arătat că sentința civilă nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vîlcea, menținută prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 902 din 7.09.2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1370/14.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Astfel, revizuentul a menționat că prin sentința civilă nr. 902 din 07.09.2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1370/14.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a admis contestația formulată și s-a anulat Decizia nr. R 169/31.08.2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Vâlcea, aceasta fiind obligată la restituirea către contestator a sumelor reținute din drepturile sale de pensie, în baza acestei decizii, cu dobânda legală de la data reținerii fiecărei sume până la restituirea efectivă, iar decizia anulată vizează aceleași sume pretinse prin Decizia nr. R 291/28.11.2018, această din urmă decizie făcând obiectul contestației respinse prin sentința civilă nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vîlcea, menținută prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2019, în cauză neanalizându-se autoritatea de lucru judecat.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 și art. 430-431 și urm. C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe atât în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva sentinței civile nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vîlcea, în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ. și s-a dispus disjungerea în privința acestor cereri, formându-se dosarul nr. x/2021.

Ulterior, prin încheierea civilă nr. 27 din 31 mai 2021 a Tribunalului Vâlcea pronunțată în dosarul nr. x/2021, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale, cauza a fost înaintată spre soluționare Curții de Apel Pitești.

Prin decizia civilă nr. 4573/2021 din 4 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1495 din 29 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vîlcea și a deciziei civile nr. 862 din 4 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ambele în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel, reținând că, față de dispozițiile art. 511 alin. (4) și (5) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este motivată, a constatat că această cerere nu respectă cerințele legii, fiind nulă.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., în susținerea căreia revizuentul invocă încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 902 din 07.09.2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se putea invoca acest motiv, având în vedere că revizuentul a invocat în dosarul nr. x/2020 autoritatea de lucru judecat a sentinței civile evocate, Curtea de Apel Pitești apreciind, prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020 că obiectul primei contestații este diferit de cel dedus judecății în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei civile nr. 4573/2021 din 4 noiembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, la data de 22 decembrie 2021, revizuentul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării Deciziei nr. R 291/28.11.2018 a Casei Județene de Pensii Vâlcea, precum și obligarea intimatei la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale și 5.000 RON daune materiale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 430-431 și următoarele, art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și decizia R.I.L. nr. 12/19.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, recurentul a arătat, în esență, că, în mod eronat, Curtea de Apel Pitești a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat între hotărârile pronunțate în cele două dosare, respectiv dosarele nr. x/2021 și nr. y/2017, având în vedere că acestea privesc aceleași părți, sunt identice ca formă și conținut și se referă la aceleași motive de legalitate și aceleași sume.

Astfel, s-a susținut că Decizia nr. R 291/28.11.2018 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea și care a făcut obiectul contestației în dosarul nr. x/2021 este identică cu Decizia nr. R 169/31.08.2017 ce a fost anulată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din același act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigențe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecății realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., prin raportare la criticile deduse judecății prin cererea de recurs.

Criticile formulate în recurs de recurentul A. -exclusiv cele care se constituie în motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - sunt cele referitoare la greșita constatare a instanței de revizuire a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că, în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, condițiile referitoare la existența unor hotărâri judecătorești definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

Fundamentul acestei reglementări este reprezentat de necesitatea înlăturării încălcării puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, astfel cum corect a constatat instanța de revizuire, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Examinând modalitatea de soluționare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că recurentul a învestit Tribunalul Vâlcea cu soluționarea unei acțiuni în anularea deciziei nr. R 291/28.11.2018 emisă de Casa Județeană pe Pensii Vâlcea prin care s-a dispus recuperarea sumei de 5559 RON, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019

Contestatorul a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de faptul că în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea s-a pronunțat sentința civilă nr. 907 din 07.09.2018 prin care a fost admisă contestația formulată de acesta împotriva deciziei nr. R 169/31.08.2017 emisă de intimată, motivat de faptul că nu a fost emisă o decizie de suspendare sau de sistare a drepturilor de pensie ale contestatorului, anterior sau concomitent emiterii deciziei de recuperare debit evocate, instanța având în vedere decizia nr. 12/2017, pronunțată într-un recurs în intereseul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia civilă nr. 862 din 4 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești a analizat excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent, apreciind că obiectul primei contestații este diferit de cel dedus judecății în dosarul nr. x/2019, constatând ca fiind nefondat motivul de apel.

Într-o asemenea situație, în care prima hotărâre a fost invocată în cel de-al doilea proces și instanța a înlăturat apărarea formulată, partea nu mai poate reitera pe cale revizurii excepția autorității de lucru judecat, întrucât se opune puterea de lucru judecat a deciziei prin care excepția a fost analizată în cadrul celui de-al doilea proces, neputându-se statua contrariul printr-o altă hotărâre judecătorească.

Invocarea excepției autorității de lucru judecat presupune verificarea triplei identități de elemente, respectiv părți, obiect și cauză, în raport cu cea de-a doua cerere de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că în mod corect s-a apreciat de către curtea de apel faptul că cerințele legale instituite prin art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, întrucât în dosarele în care s-au pronunțate cele două decizii pretins contradictorii nu se verifică tripla identitate.

Așa cum a reținut și instanța de revizuire, în cauză nu există identitate între cele două litigii sub aspectul obiectului, întrucât hotărârea pronunțată în primul litigiu (dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea) a privit anularea deciziei de recuperare nr. R 169/31.08.2017 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea prin care s-a dispus recuperarea sumei de 6985 RON, reprezentând drepturi de pensie încasate și plătite necuvenit în perioadele 01.03.2016-30.11.2018 și 01.01.2017-31.01.2017, iar cea de-a doua hotărâre pronunțată în cel de-al doilea dosar (dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Vâlcea) privește anularea deciziei de recuperare R 291/28.11.2018 emisă de aceeași intimată prin care s-a dispus recuperarea sumei de 5559 RON reprezentând drepturi de pensie încasate și plătite necuvenit în perioada 01.04.2016-30.11.2016.

Ca atare, nu se poate reproșa instanței de revizuire că aceasta nu ar fi aplicat în mod corect normele incidente în materia autorității de lucru judecat, și nici pe cele ce reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, în raport de analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, Curtea de Apel a reținut, în mod corect, că în judecata celei de-a doua cauze a fost discutată excepția autorității de lucru judecat și soluționată în sensul respingerii ei, ceea ce înseamnă că desființarea hotărârii date cu încălcarea autorității lucrului judecat nu se mai poate face pe calea revizuirii. Drept urmare, toate susținerile recurentului pe acest aspect prezintă un caracter nefondat și vor fi respinse ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., când a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri, a fost invocat în mod formal, deoarece criticile care vin să îl susțină pun în discuție, de fapt, problema soluționării autorității de lucru judecat în al doilea proces, chestiune antamată prin considerentele expuse anterior.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 4573/2021 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII VÂLCEA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.