ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4961/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra revizuirii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Inspecția Muncii, plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 27.04.2020-14.05.2020 inclusiv, respectiv pentru 13 (treisprezece) zile lucrătoare în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare (rectificarea) în Registrul de evidență al funcționarilor publici, potrivit art. 10 alin. (l), art. 13 si art. 15 din H.G. nr. 432/2004.

Prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2021, Tribunalul Vâlcea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Inspecția Muncii și a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, reținând că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă revine doar instituției publice în care reclamantul desfășoară efectiv activitate și care are obligația plății drepturilor salariale către acesta, respectiv a instituției care gestionează dosarul profesional și registrul de evidență a funcționarilor publici.

Prin sentința nr. 974 din 3 iunie 2021, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestor hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei în fond și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1067 din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 974 din 3 iunie 2021 și a Încheierii interlocutorii din 28 ianuarie 2021 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Inspecția Muncii.

Prin cererea înregistrată, la data de 02.12.2021, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, astfel cum a fost disjunsă în ședința publică din 10 ianuarie 2022, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1067 din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în sensul anulării acesteia, pentru că a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat privind corecta identificare a angajatorului său, Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

A susținut revizuentul că sunt hotărâri potrivnice deciziei ce face obiectul revizuirii, Decizia nr. 166 din 5 februarie 2019 a Curții de Apel Pitești, din Dosarul nr. x/2018, și Decizia nr. 340 din 8 mai 2020 a Curții de Apel Pitești, din Dosarul nr. x/2020.

A solicitat revizuentul rejudecarea cauzei ținând seama de considerentele hotărârilor definitive pronunțate în cauzele de mai sus cu privire la persoana (juridică) ce are calitatea de angajator în raport de petent, față de care se află în raporturi de serviciu, respectiv Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

În fapt, prin cererea dedusă judecății în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/2020, în contradictoriu cu angajatorul său Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu care are încheiate raporturi de serviciu în sensul art. 531 Cod administrativ, cu Inspecția Muncii (căreia Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea îi este subordonat în mod direct potrivit Legii nr. 108/1999, republicată) și Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, entitate juridică cu care are doar raporturi de activitate, a solicitat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 337/2018, plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 27.04.2020- 14.05.2020, inclusiv, respectiv pentru 13 (treisprezece) zile lucrătoare în care și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare (rectificarea) în Registrul de evidență al funcționarilor publici gestionat de Inspecția Muncii, potrivit art. 10 alin. (1), art. 13 și art. 15 din H.G. nr. 432/2004.

Atât la fond, cat și în recurs, cererea sa a fost respinsă. Motivarea instanței de recurs, prin considerentele hotărârii de revizuit este esențialmente greșita, deoarece se bazează pe o situație juridică contrară tuturor hotărârilor anterior pronunțate în dosarele citate, și anume că angajatorul său ar fi ITM Vâlcea, când, în realitate, raporturile sale de serviciu sunt stabilite, prin ordin de ministru cu MMPS.

În toate cauzele menționate mai sus, în raport de considerentele și dispozitivele cărora solicită revizuirea hotărârii pronunțate în recurs în Dosarul nr. x/2020, atât Tribunalul Vâlcea, cât și Curtea de Apel Pitești au avut în vedere faptul că revizuentul a fost numit, prin concurs, în funcția de conducere de inspector sef adjunct în domeniul securității și sănătății în muncă în cadrul ITM Vâlcea, prin Ordinul emis de MMFPSPV (în prezent MMPS) nr. 3004/3.12.2015, de către ministrul de resort, în temeiul legii. În consecință, angajatorul său este Ministerul Muncii și Protecției Sociale, situație juridică necontestată de niciuna dintre părțile din litigiile menționate, așadar nici de intimatul din prezenta revizuire, ITM Vâlcea.

Astfel, consideră că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată cu încălcarea puterii de lucru judecat cu privire la angajatorul său, respectiv Ministerul Muncii și Protecției Sociale al cărui angajat este, ca funcționar public cu funcție de conducere, fiind astfel greșită soluția cuprinsă în dispozitivul acesteia.

În realitate, ITM Vâlcea este titularul obligației de plată a drepturilor sale salariale și conexe, dar titularul dreptului/obligației (în limitele legii) de a aproba concediile de orice fel, în calitatea sa de angajat al MMPS, numit prin ordin de ministru, este Inspectorul General de Stat din cadrul Inspecției Muncii, care este un organ de specialitate al Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

Tot astfel, contrar celorlalte susțineri din întâmpinarea Inspecției Muncii, și aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece este abilitată prin lege a aproba concediile de odihnă (prin Inspectorul General de Stat care este conducătorul acesteia).

Prin decizia civilă nr. 166 din 5 februarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1346 din 4 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2018 în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

A casat sentința recurată și, în rejudecare, a admis cererea și a suspendat executarea Ordinului nr. 1057/2018 al MMJS până la soluționarea definitivă a cererii de anulare, obligând intimatul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată către recurent.

Prin decizia civilă nr. 340 din 8 mai 2020, Curtea de Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea împotriva sentinței nr. 316 din 26 martie 2020 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A casat, în parte, sentința atacată, în sensul că a dispus suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond asupra cauzei, Dosar x. A menținut, în rest, sentința atacată.

Intimatul Ministerul Muncii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea revizuirii, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Potrivit disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din cuprinsul acestei dispoziții legale reiese că motivul de revizuire se fundamentează pe instituția autorității de lucru judecat.

Potrivit disp. art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Pentru a putea să fie îndeplinit motivul de revizuire prev. de disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții, respectiv, să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, să fie pronunțate în dosare diferite, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost invocată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri (ultima hotărâre).

Efectele hotărârii judecătorești prevăzute la art. 430-432 C. proc. civ., vorbesc despre un efect pozitiv al autorității de lucru judecat art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care arată că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă și un efect negativ al autorității de lucru judecat ce presupune împiedicarea unei a doua judecăți între aceleași părți cu același obiect și cu aceeași cauză, art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat permite părților dintr-un litigiu să opună lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, când nu este nevoie de tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., permit invocarea efectului negativ al autorității de lucru judecat, în această situație fiind necesară îndeplinirea triplei identități sus-menționate.

În Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care s-a pronunțat Decizia definitivă nr. 340/R-CONT/08.05.2020, părțile dosarului au fost reclamantul A. și pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, obiectul dosarului l-a reprezentat suspendarea executării Raportului de evaluare a performanțelor profesionale pentru anul 2017, refăcut, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a aceluiași act administrativ.

Decizia nr. 166/R-CONT/05.02.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a avut ca părți pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministrul Muncii și Justiției Sociale, iar ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1057/2018 al autorității pârâte.

Decizia nr. 106/R-CONT/02.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a avut ca obiect plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei 27.04.2020 - 14.05.2020, pentru 13 zile lucrătoare în care reclamantul A. și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare (rectificarea) în Registrul de evidență al funcționarilor publici, potrivit disp. art. 10 alin. (1), art. 13, art. 15 din H.G. nr. 432/2004.

Reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâți Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Inspecția Muncii.

În cauză, s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a părților Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Inspecția Muncii.

Revizuentul, solicitând revizuirea Deciziei nr. 1067/R-CONT/02.11.2021, susține încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziilor nr. 166/R-CONT/05.02.2019 și nr. 340/R-CONT/08.05.2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, cu privire la persoana juridică ce are calitatea de angajator, respectiv Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Analizându-se îndeplinirea condițiilor cumulative cerute de disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și respectiv disp. art. 431 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Părțile celor trei dosare sunt relativ identice, dar nu există o identitate perfectă în privința autorităților pârâte, acestea fiind într-un dosar, Inspectoratul Teritorial de Muncă în cel de-al doilea dosar, Ministerul Muncii și Justiției Sociale și în cel de-al treilea, Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, Inspecția Muncii și Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Obiectul celor trei dosare este diferit, solicitându-se în două dosare suspendarea executării unor acte administrative diferite, iar în cel de-al treilea dosar plata unor drepturi salariale și efectuarea de mențiuni în Registrul de evidență al funcționarilor publici.

Cauza celor trei dosare este diferită, fiind vorba despre două cereri de suspendare a emiterii unor acte administrative și o cerere de plată a unor drepturi bănești.

Revizuentul invocă statuarea prin Deciziile nr. 166/2019 și nr. 340/2020 asupra stabilirii calității de angajator a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, însă aserțiunea este greșită, deoarece în cuprinsul celor două hotărâri judecătorești nu s-a discutat această chestiune.

Prin urmare, completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 1067/R-CONT/02.11.2021 și a stabilit definitiv că pârâtul Ministerul Muncii și Protecției Sociale nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu era ținut de hotărârile judecătorești analizate, deoarece prin acestea nu s-a tranșat chestiunea calității procesuale pasive a MMPS printr-un litigiu privind plata drepturilor bănești ale reclamantului, din moment ce obiectul celor două dosare era cel de suspendare a executării unor acte administrative, care se soluționează în contradictoriu cu autoritățile emitente ale actelor.

În jurisprudența Curții Constituționale extrasă din Decizia nr. 417/12.06.2021, la paragrafele 16-19 se arată că este admisibilă revizuirea întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin valorificarea efectului pozitiv al lucrului judecat, ca urmare a unei contrarietăți a dispozitivului hotărârilor judecătorești, însă revizuentul nu a invocat această ipoteză, ci a susținut o contrarietate a considerentelor celor trei decizii, caz în care revizuirea nu este admisibilă.

Față de acestea, nefiind îndeplinite prev. art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1067 din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.