ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1505/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Vâlcea și ulterior pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 1096/21.06.2018, reclamantul Sindicatul Liber din cadrul A. S.A., pentru membrii săi: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. Și JJ. a solicitat, în contradictoriu cu pe pârâta Inspecția Muncii, obligarea acesteia la reînnoirea Avizului nr. x/18.04.2016, de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru anul 2017 și revocarea Adresei nr. x/19.06.2017, prin care s-a refuzat reînnoirea avizului.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 135 din 26 noiembrie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamant pentru membrii săi de sindicat în contradictoriu cu pârârții Inspecția Muncii și Societatea A. S.A. LL., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din cadrul S.C. A. S.A., reprezentat prin președinte MM. pentru: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. și JJ., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe și a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a înlăturat susținerile reclamanților, salariați ai S.C. A. S.A. LL., în sensul că ar fi discriminați în raport cu salariații S.C. CET Govora S.A., deși lucrează în aceleași condiții, doar pe considerentul că unitatea acestora nu a solicitat reînnoirea avizului până la data de 31 decembriue 2018, conform art. 4 din H.G. nr. 1014/2015, de încadrare în condiții deosebite de muncă, la fel ca cealaltă unitate.

Așa fiind, a apreciat că prima instanță a aplicat greșit prevederile legale în materie și a interpretat eronat probele administrate în cauză.

Astfel, în mod greșit prima instanță a reținut că angajatorul - Societatea A. nu ar fi solicitat prelungirea avizului, contrar solicitării exprese prin Adresa nr. x/30.03.2017, prin care s-a cerut reînnoirea/prelungirea avizului acordat doar până în luna decembrie 2016, tocmai pentru că nu au fost îndeplinite condițiile care sa conducă la desfășurarea activității salariaților în condiții normale de lucru, ci s-au perpetuat condițiile deosebite existente și anterior.

Totodată, a considerat că susținerea primei instanțe că nu există posibilitatea prelungirii avizului în H.G. nr. 1014/2015 este contrară chiar prevederilor acestei hotarâri, care arată metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite, în care se prevede expres faptul că avizele pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin această hotarâre, specifîcîndu-se expres doar că perioada de valabilitate a avizelor reînnote nu poate depăși data de 31 decembrie 2918, or, reînnoirea a fost solicitată pentru anul 2017, încadrându-se în termenul fixat prin hotarire.

De asemenea, nu corespunde realității susținerea primei instanțe, potrivit căreia unitatea și-ar fi îndeplinit condițiile ce i-au fost impuse anterior prin avizul acordat, dovadă fiind probele administrate constând în înscrisuri și expertiza tehnică extrajudiciară.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinări, intimatele-pârâte Inspecția Muncii și Societatea A. S.A. LL. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant, pentru membrii săi de sindicat, a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea adresei nr. x/2017 și obligarea autorității publice pârâte la reînnoirea Avizului nr. x/18.04.2016, de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru anul 2017.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Intanța de control judiciar reține că prin Avizul nr. x/18.04.2016, solicitat de către angajator, s-a obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite până la data de 31.12.2016, în temeiul H.G. nr. 1014/2015.

Prin H.G. nr. 1104/2015 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, stabilindu-se că începând cu data de 01.01.2016 avizele de încadrare a locurilor de muncă valabile până la data de 31.12.2015 pot fi reînnoite prin prezenta hotărâre, iar perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31.12.2018.

Angajatorul A. S.A. a solicitat, în baza H.G. nr. 1014/2015, reînnoirea avizului cu termen de valabilitate 31.12.2016, acesta fiind termenul asumat de unitate pentru îndeplinirea măsurilor cuprinse în planul de prevenire și protecție întocmit pentru îmbunătățirea nivelului securității în muncă și al protecției sănătății lucrătorilor.

Astfel, angajatorul și-a stabilit perioada de timp de un an pe care a apreciat-o necesară pentru îndeplinirea măsurilor în vederea normalizării locurilor de muncă.

Prin Adresa nr. x/19.06.2017 s-a prevăzut că, în urma analizei solicitării angajatorului A. S.A., de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite pentru anul 2017, Comisia nu poate acorda prelungirea avizului obținut, întrucât termenul de valabilitate al avizului de 31.12.2016 a fost acordat în concordanță cu termenul asumat de angajator pentru îndeplinirea măsurilor cuprinse în planul de prevenire, iar H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a avizului.

Art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015 prevede că avizele reînnoite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire în situația în care îndeplinirea măsurilor se realizează înainte de expirarea termenului asumat de unitate sau, după caz, la expirarea termenului asumat de unitate în situația în care măsurile nu sunt îndeplinite înainte de expirarea termenului asumat de angajator, care nu putea depăși 31.12.2018.

Prin urmare, în raport cu prevederile legale menționate, se reține că în mod corect autoritatea pârâtă a respins cererea angajatorului de prelungire a avizului nr. x/18.04.2016, întrucât acesta a fost emis pe o perioadă de un an la solicitarea angajatorului, încetându-și valabilitatea la data expirării termenului prevăzut la art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, respectiv 31.12.2016, termen ales de angajator.

Așadar, H.G. nr. 1014/30.12.2015 acordă posibilitatea angajatorului să solicite reînnoirea avizelor pe o perioadă de maxim 3 ani, iar la împlinirea termenului ales de angajator metodologia nu prevede posibilitatea prelungirii respectivului aviz tocmai pentru că angajatorul însuși a stabilit perioada pentru care înțelege să solicite reînnoirea respectivului aviz.

Altfel spus, prin actul normativ s-a stabilit punctual și fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12,2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani.

În aceste condiții, nu pot fi primite argumentele privind discriminarea invocată în raport cu angajații CET Govora S.A., care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, având în vedere că acest angajator a solicitat în baza H.G. nr. 1014/2015 emiterea unui aviz cu valabilitatea până la 31.12.2018, în timp ce angajatorul A. S.A. a solicitat emiterea unui aviz valabil până la 31.12.2016, considerând că termenul de un an este suficient pentru realizarea măsurilor în vederea normalizării condițiilor de muncă.

De altfel, contrar susținerilor recurentului, se constată că angajatorul nu a depus dovezi în susținerea pretenției reclamantului NN. din cadrul A. S.A. și nici nu a afirmat că după implementarea măsurilor în vederea normalizării condițiilor de muncă se mai impune încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, cum corect a sesizat și judecătorul fondului.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul Liber din cadrul S.C. A. S.A., reprezentat prin președinte MM. pentru: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R.

Cristian, S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. și JJ. împotriva sentinței nr. 135 din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.