ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 51/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2683 din 8 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.1, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a obligat pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în favoarea intimatei B..

Împotriva acestei hotărâri a promovat contestație în anulare contestatoarea A., încadrată în drept în prevederile art. 318 C. proc. civ., susținând că decizia atacată este rezultatul unor greșeli materiale, instanța omițând să cerceteze motivele de recurs invocate și soluționând cauza prin respingerea recursului ca inadmisibil.

În acest sens, arată că a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost suspendată cauza, iar potrivit art. 244

1

C. proc. civ., încheierea respectivă este supusă căii de atac a recursului.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, în două ipoteze distincte, respectiv:

Cu referire la prima ipoteză, trebuie subliniat faptul că textul de lege vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. În această categorie intră greșeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia.

În speță, contestatoarea a formulat critici vizând eventuale greșeli de judecată, considerând că instanța de recurs s-a antepronunțat greșit pe excepția de inadmisibilitate a recursului, a interpretat eronat actele juridice deduse judecății și a dat o apreciere greșită a probelor administrate în cauză.

Practic, contestatoarea confundă semnificația sintagmei "greșeală materială" cu pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Or, în înțelesul normei prevăzute de art. 318 C. proc. civ., prima ipoteză a contestației în anulare speciale, greșeala materială, vizează o eroare formală, care deși distinctă de greșeala materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 281 C. proc. civ., nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli decurgând din aprecierea probelor și interpretarea unor dispoziții de drept substanțial sau procedural.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv.

Greșeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să aprecieze o probă sau să interpreteze un text de lege, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Or, împrejurările reclamate de contestatoare nu se circumscriu, motivelor expres și limitativ prevăzute de lege pentru contestația în anulare, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs.

În consecință, ele nu pot fi valorificate într-o contestație în anulare, deoarece contestația în anulare nu deschide calea recursului la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că judecata pe fond nu a fost bine făcută.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reamintește faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental". De asemenea instanța europeană, permanent a subliniat că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

De asemenea, contestatoarea consideră că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze motivele de recurs, invocate în cuprinsul cererii de recurs.

Or, nici cel de-al doilea motiv al contestației în anulare specială - ipoteza prevăzută de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare - nu este fondat.

În speța dedusă judecății, soluția pronunțată de instanța de recurs în ceea ce o privește pe recurentă, respectiv constatarea inadmisibilitatea recursului declarat de recurenta A., împiedică trecerea la analiza pe fond a criticilor subsumate acestui motiv indicat de contestatoare și nu se circumscrie nici noțiunilor de greșeală materială ori de omisiune, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Contestația în anulare întemeiată pe acest motiv este fondată doar atunci când recursul a fost respins ori admis în parte, iar nu și în cazul în care instanța a respins ori a anulat recursul în temeiul unei excepții procesuale, întrucât numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Din economia art. 318 C. proc. civ., rezultă că dispozițiile textului legal nu sunt aplicabile atunci când instanța soluționează recursul în temeiul unei excepții, chiar dacă excepția vizează condiția legalității căii de atac, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea acelei excepții, ceea ce excede căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Drept urmare, potrivit raționamentului anterior prezentat, decizia nr. 2683 din 8 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a constatat inadmisibilitatea recursului, nu poate forma obiect al motivului de contestație în anulare prevăzut de ipoteza a doua a art. 318 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de contestație în anulare reglementate de art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2683 din 8 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.1.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.