ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1311/2022

Ședința publică din data de 14 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a solicitat:

- anularea mărcii înregistrate la OSIM sub nr. x din data de 21.01.2015 pentru clasa de produse și/sau servicii 41 NISA, respectiv clasele VIENNA 010105 070510 "A. S4E Providing a Fourth Way în Education";

- obligarea pârâtului de rând 1 la plata în favoarea reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul prevederilor art. 453 C. proc. civ.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București

Prin sentința civilă nr. 1096 din 31 mai 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului B. și în contradictoriu cu Oficiul de Stat Pentru Invenții și Mărci; a dispus anularea mărcii nr. x/21.01.2015 "A. S4E Providing A Fourth Way in Education", numărul de depozit x; a obligat pârâtul B. la 6588,59 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București

Prin decizia civilă nr. 868A din 23 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1096 din 31 mai 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci; a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată; a obligat reclamanta să plătească pârâtului sumele de 2.770,70 RON cheltuieli de judecată în primă instanță și 2.054 RON cheltuieli de judecată în apel.

I.4. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Prin decizia nr. 2777 din 14 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 868 A din 23 iulie 2020 pronuțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2777 din 14 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat anularea deciziei atacate și reținerea cauzei spre soluționare, admiterea recursului, cu consecința casării deciziei civile nr. 868A din 23 iulie 2020 și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului de către Curtea de Apel București, respingerea, ca nefondat, a apelului formulat în cauză, obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs.

II.1. Motivele contestației în anulare

Contestatoarea a arătat că nu a fost legat citată și nici prezentă la termenul le care a fost soluționat recursul, deși o atare citare se impunea prin prisma prevederilor art. 21 din Constituția României raportat la art. 13 C. proc. civ. referitoare la principiul garantării dreptului la apărare și efectivitatea acestuia.

În temeiul principiilor fundamentale ale procesului civil, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale art. 21 din Constituția României, a apreciat contestatoarea că decizia atacată nu putea fi pronunțată fără citarea părților.

A precizat, prin cel de-al doilea motiv dedus judecății ce impune anularea hotărârii atacate, că dezlegarea dată recursului reprezintă rezultatul unei erori materiale în condițiile în care prin adresa emisă la data de 23 martie 2021 și comunicată la data de 30 martie 2021, instanța de recurs i-a pus în vedere obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, obligație față de care s-a conformat la data de 07 aprilie 2021.

A arătat că la data de 08 aprilie 2021, odată cu cererea de schimbare a sediului procesual ales, a formulat și o adresă de înaintare în care a indicat expres că depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru menționate, iar faptul că aceasta nu a ajuns la dosar sau că a existat o problemă referitoare la e-mailul din data de 08 aprilie 2021 ori la atașamentul acestuia, reprezintă chestiuni ce trebuiau puse în discuție de către instanță și nu putea proceda la anularea recursului în procedura de filtru.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 06 aprilie 2022, prin poștă electronică, intimatul B. a solicitat, în principal, pe calea excepției, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

Prin notele scrise depuse la aceeași dată, prin același mod de transmitere, intimatul B. a arătat că taxa judiciară în valoare de 100 RON a fost achitată de către contestatoare cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ.

II.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea contestației în anulare, prin raportare la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata - art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs - art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, texte de lege pe care contestatoarea și-a întemeiat prezentul demers judiciar.

Decizia împotriva căreia s-a îndreptat contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de anulare, ca netimbrat, a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 868 A din 23 iulie 2020 pronuțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din același cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate reiese că în procedura de filtrare a recursului se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale relative la legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din același act normativ, precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac, iar nu a unor chestiuni ce țin de soluționarea fondului recursului.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Așadar, hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin urmare, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, soluție ce apare ca fiind inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborat cu art. 493 alin. (5) și art. 503 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2777 din 14 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe contestatoarea A. la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariu avocat, potrivit facturii nr. x din 05 aprilie 2022 eliberată de Cabinet de avocat C., aflată la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2777 din 14 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă pe contestatoarea A. la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2022.