ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 269/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2014, la data de 10.11.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând constatarea nulității absolute, pentru fraudă la lege, a certificatului de calitate de moștenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E. pe numele pârâtei B. și al numitei F., autoarea pârâților C. și D..

La data de 17 martie 2015, a fost completată cererea introductivă de instanță, prin care reclamanta a solicitat și constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului din București, Calea x.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 700 C. civ., ale Legii nr. 36/1995 și Legii nr. 15/1990.

II. Primul ciclu procesual

II.1. Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul București:

Prin sentința civilă nr. 1434 din 18 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr. 28/06.06.2007 emis de BNP E., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului din București, Calea x.

II.2. Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel București:

Prin decizia nr. 860 din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentința nr. 1434 din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

III. Al doilea ciclu procesual

III.1 Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul București:

Prin sentința nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții B., C. și D..

III.2 Apelul în al doilea ciclu procesual

Împotriva aceste sentințe reclamanta a declarat apel principal, iar pârâții apel incident, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 28.02.2018.

III.3. Hotărârile pronunțate în apel de Curtea de Apel București:

3.1 Prin decizia nr. 897 din 28 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondată, excepția tardivității apelului incident; a respins, ca nefondat, apelul incident, formulat de pârâții B., C. și D. împotriva sentinței nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă; a admis apelul principal formulat de reclamanta S.C. A. S.A., a anulat sentința nr. 1600 din 10 noiembrie 2017 și a reținut procesul pentru judecata pe fond.

3.2 Prin decizia nr. 708 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., împotriva sentinței nr. 1600 din 10 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondată. A obligat-o pe reclamantă să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 4.534,85 RON, reprezentând onorariu de avocat.

III.4. Hotărârea pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Prin decizia 1403/17. 06. 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă s-a respins. ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 708 A din 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. S-a respins cererea de intervenție accesorie, formulată de S.C. G. S.R.L..

IV. Contestația în anulare

IV.1. Motivele contestației în anulare

Contestatoarea A. S.A. formulează contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1403 din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2014, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Precizează că, deși a făcut vorbire în considerentele deciziei atacate la dispozițiile art. 6 CEDO, instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare invocat de recurenta referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de acest articol, motiv de casare subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Practic, se susține că instanța de recurs s-a rezumat să facă referire la exigențele acestui text legal și la faptul că instanța de apel s-a conformat acestor cerințe, fără să existe însă, în realitate, o cercetare (analiză efectivă) a acestui motiv de casare.

Contestatoarea invocă faptul că nu se poate susține, întemeiat, că instanța de recurs ar fi cercetat motivul de casare invocat de recurentă referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, motiv de casare subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece a cerceta înseamnă a examina cu atenție, a privi de aproape spre a se convinge de starea unui lucru. Cu alte cuvinte, a cerceta înseamnă, în orice situație, analiza efectivă a unui lucru. Or, tocmai aceasta analiză efectivă a motivului de casare în discuție lipsește în speță. A indica un text de lege și exigentele acestuia și a afirma, apoi, că aceste exigențe au fost respectate, fără o analiză efectivă, nu însemnă și nu poate însemna cercetarea acesetui motiv de recurs.

IV.2. Apărările formulate în cauză

La data de 13 ianuarie 2022 au formulat întâmpinare B., C. și D. prin care solicită, în contradictoriu cu A. S.A., respingerea contestației în anulare în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

Referitor la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se arată că instanța de recurs a constatat ca instanța de apel a procedat la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă administrate, le-a apreciat relevanța fără ca aceasta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument sau probă administrată în parte.

IV.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată cu prezenta contestație, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele contestației în anulare și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că această contestație în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce urmează.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, la îndemâna părților din proces, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Pentru a fi incidentă ipoteza legală de la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de contestatoare, este necesar ca instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, să fi omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin cercetarea motivelor de casare, trebuie înțeleasă analiza motivelor de recurs, astfel cum au fost formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanței de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurent, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege. Pe de altă parte, cercetarea la care face trimitere textul de lege, fără a fi interpretată ca obligând instanța să răspundă în parte tuturor argumentelor, trebuie să constituie o examinare în mod real a criticilor supuse controlului judiciar, și nu doar o reluare a concluziilor instanțelor inferioare, în caz contrar, putându-se aduce atingere garanțiilor dreptului la un proces echitabil consacrate de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Pe calea contestației în anulare pentru acest motiv nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a răspuns acestuia.

Or, în cauză se observă că, în mod contrar celor afirmate de contestatoare, instanța de recurs a analizat motivul de recurs privind încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, circumscris motivului de casare invocat și prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte a răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, inclusiv a celei indicate de contestatoare și a considerat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat unul efectiv decât dacă cererile părților au fost analizate corespunzător de către instanța sesizată. Mai departe, se motivează că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale prevede în sarcina instanței de judecată, obligația de a proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă administrate, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca aceasta să implice un răspuns detaliat pentru fiecare argument ori probă administrată în parte, concluzionând că obligația de motivare a fost respectată de instanța de apel.

Așadar, nu a avut loc o omisiune a instanței de recurs, prin decizia 1403 din data de 17 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de a cerceta motivul de casare invocat împotriva deciziei recurate nr. 708 A din 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, motiv subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa cum în mod greșit acreditează contestatoarea.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 1403 din data de 17 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2014.

Având în vedere prevederile art. 453 alin .(1) C. proc. civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, precum și faptul că este îndeplinită condiția culpei procesuale a contestatoarei, Înalta Curte va obliga pe contestatoarea A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, dovedite în cauză, în cuantum de 2.380 RON, către intimata B., constând în onorariu de apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 1403 din data de 17 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2014.

Obligă pe contestatoarea A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.380 RON, către intimata B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.