ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2019/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Mureș, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local al Comunei Crăiești, Consiliul Județean Mureș și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș, să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea sentinței civile nr. 1426/7.11.2005, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2004, definitivă prin decizia nr. 161/A din 15.09.2006 a Curții de Apel Mureș, irevocabilă prin decizia nr. 722/6.02.2008 a Înaltei Curți.

În drept au fost indicate dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Prin încheierea civilă din 04.02.2021, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantului.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat apel.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin decizia nr. 282A din 25 mai 2021, a respins calea de atac în considerarea argumentelor ce succed:

Excepția autorității de lucru judecat reglementată de C. civ. (1864) și de C. proc. civ. (1865) împiedică părțile unui litigiu să reia dezbaterea unei chestiuni litigioase care a fost deja tranșată de o jurisdicție anterioară, modul de soluționare printr-o hotărâre definitivă a unei astfel de chestiuni neputând fi contrazis printr-o altă hotărâre posterioară.

Astfel, în virtutea prevederilor legale care reglementează această excepție și care au fost reținute de instanța de fond ca fiind incidente în cauză, oricare din părțile unui litigiu are posibilitatea de a opune lucrul judecat anterior ca urmare a unei cereri cu care a fost învestită instanța, indiferent dacă această cerere a fost soluționată pe cale principală sau pe cale incidentală.

În speță, în ceea ce privește sentința civilă nr. 947/10.05.2011, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2010, în raport cu care s-a admis excepția autorității de lucru judecat, din examinarea considerentelor și dispozitivului respectivei sentințe, s-a constatat că prin aceasta s-a soluționat o contestație la titlu, formulată de Consiliul Local al comunei Crăiești, cu soluționarea acestei contestații tribunalul fiind învestit în urma declinării competenței de către Judecătoria Reghin.

Contrar susținerilor reclamantului, care a invocat faptul că prin sentința civilă sus-menționată s-a soluționat o contestație la executare propriu-zisă, în hotărârea respectivă s-a reținut că obiectul contestației cu care a fost învestită instanța l-a constituit lămurirea întinderii, înțelesului și modului de aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2004, prin care contestatorul din acea cauză a fost obligat să restituie către antecesorul reclamantului din prezenta cauză imobilele menționate în hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, contestația fiind întemeiată pe prevederile art. 399 alin. (1) teza a II - a C. proc. civ.

Din considerentele aceleiași sentințe reiese că a fost promovată contestația la titlu în scopul lămuririi întinderii obligației de restituire în natură ce incumbă Comunei Crăiești, în condițiile în care creditorul A. a declanșat executarea silită cu privire la bunuri care au fost deja restituite acestuia sau care nu îi aparțin, în această din urmă situație regăsindu-se Școala Gimnazială Crăiești, Postul de poliție, blocul de locuințe și terenurile aferente acestor clădiri. Prin întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2010, intimatul A. a invocat faptul că este nefondată contestația promovată, în condițiile în care nu a solicitat restituirea în natură a imobilelor din CF nr. x nr. top x și că terenurile din CF nr. x, 8, 9 și 10 situate sub școală, blocul de locuințe și postul de poliție al comunei nu au fost solicitate a fi restituite în natură.

Examinând contestația formulată, Tribunalul Mureș a reținut prin sentința civilă nr. 947/10.05.2011, în urma analizării titlului executoriu (sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș) că acest titlu cuprinde dispoziții clare, iar din considerentele titlului respectiv rezultă care sunt bunurile pentru care s-a solicitat restituirea în natură. De asemenea, chestiunea legată de întinderea obligației de restituire în natură stabilită în cuprinsul sentinței nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș a fost analizată, iar prin sentința civilă nr. 947/10.05.2011, Tribunalul Mureș a stabilit că în privința acestei chestiuni nu există elemente care să determine lămurirea hotărârii.

Având în vedere că în prezentul litigiu se solicită din nou lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 1426 din 07.11.2005, pronunțată de Tribunalul Mureș, invocându-se tot aspecte ce țin de întinderea obligației de restituire în natură, Curtea a apreciat că această chestiune, fiind soluționată irevocabil într-un litigiu anterior, a dobândit putere de lucru judecat și nu mai poate fi pusă din nou în discuție într-o cerere ulterioară de lămurire a aceleiași hotărâri, care constituie titlu executoriu.

Deși calea procedurală aleasă în dosarul nr. x/2010 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 - 400 C. proc. civ., iar cererea dedusă judecății în prezentul dosar a fost fundamentată pe dispozițiile art. 281

1

din același cod, trebuie avut în vedere că obiectul și cauza celor două cereri sunt identice, respectiv lămurirea sentinței civile nr. 1426/07.11.2005, pronunțată de Tribunalul Mureș pe motiv că întinderea, înțelesul și modul de aplicare al dispozitivului acesteia nu ar fi clare.

Ca atare, în mod corect, prin încheierea din 04.02.2021, instanța a dat eficiență autorității de lucru judecat a sentinței nr. 947/10.05.2011, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Prin memoriul de apel reclamantul a invocat faptul că finalitatea și scopul urmărite prin cererea fundamentată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., formulată în prezentul dosar ar fi diferite de cele urmărite în dosarul nr. x/2010, întrucât prezentul demers se raportează la situația de fapt și de drept ulterioară anului 2013, când Comuna Crăiești a procedat la intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilelor Școală, Post de poliție, bloc de locuințe și terenuri aferente.

În acest sens reclamantul a făcut trimitere la hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș și în dosarul nr. x/2016, înregistrat pe rolul Curții de Apel București.

S-a reținut că respectivele hotărâri judecătorești nu pot face obiectul analizei instanței învestită cu soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș în condițiile în care stabilirea întinderii, înțelesului și modului de aplicare a dispozitivului unei sentințe nu se poate realiza prin raportare la acte, fapte sau împrejurări ulterioare pronunțării respectivei hotărâri, ci doar prin raportare la actele dosarului și probele administrate anterior pronunțării hotărârii prin care s-a soluționat litigiul.

Totodată a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că în speță identitatea de cauză rezultă și din inadmisibilitatea formulării cumulative a celor două căi de lămurire a hotărârii reglementate de art. 399 alin. (1) și de art. 281

1

C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În raport de aceste prevederi legale, se impune a se reține că în cazul în care a fost promovată o contestație la titlu întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. (1865), aspectele asupra cărora instanța a statuat pe calea acestei proceduri intră în puterea lucrului judecat și nu mai este admisibilă promovarea ulterioară a unei cereri de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești fundamentată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Analizând prevederile art. 399 alin. (1) și art. 281

1

C. proc. civ., s-a constatat că atât procedura lămurii hotărârii judecătorești, cât și procedura contestației la titlu sunt destinate să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a pusă în executare, ambele proceduri având aceeași finalitate.

În speță, din moment ce înțelesul și întinderea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1426/2005, pronunțată de Tribunalul Mureș, sub aspectul imobilelor asupra cărora se răsfrânge obligația de restituire, au fost lămurite prin sentința civilă nr. 947/2011 a Tribunalului Mureș, pronunțată în cadrul contestației la titlu, în mod justificat s-a apreciat de către instanța de fond că această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu cererea formulată ulterior de reclamant, în scopul de a lămuri întinderea aceluiași titlu executoriu cu privire la același aspect.

În ceea ce privește părțile, în procesul din dosarul nr. x/2010 a figurat ca parte Consiliul Local al comunei Crăiești (care a formulat contestația la titlu), iar în prezenta cauză figurează Statul Român prin Consiliul Local și Comuna Crăiești (care au fost pârâți în dosarul în care s-a pronunțat sentința ce constituie titlu executoriu), însă acest aspect nu poate constitui un impediment pentru se reține autoritatea de lucru judecat în contextul în care este vorba de autorități implicate în executarea titlului executoriu și care au figurat ca părți în dosarul în care s-a pronunțat acest titlu. Pe de altă parte, deși părțile au calități procesuale inversate, trebuie avut în vedere că în ambele cauze reclamantul A. a figurat ca parte în calitate de titular al dreptului recunoscut prin hotărârea supusă lămuririi, iar Comuna Crăiești în calitate de debitor al obligației de restituire cuprinsă în titlul executoriu.

Având în vedere că la soluționarea cererii deduse judecății în prezentul dosar, trebuie să se țină seama de modul în care a fost rezolvată în dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Mureș cererea de lămurire a titlului executoriu (sentința civilă nr. 1426/2005, pronunțată de Tribunalul Mureș), chestiunea litigioasă dezlegată prin hotărârea pronunțată în acel dosar nemaiputând fi contrazisă printr-o altă hotărâre, Curtea a constatat că în mod justificat a reținut instanța de fond prin încheierea atacată că în privința cererii de lămurire a dispozitivului formulate de reclamant la 18.11.2020, operează autoritatea de lucru judecat.

Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către reclamantul A., cale de atac cu care Înalta Curte a fost învestită la 11 august 2021.

A susținut recurentul incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., când hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Curtea de Apel a aplicat greșit prezumția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 947/2011 a Tribunalului Mureș, care nu are autoritate de lucru judecat, câtă vreme instanțele, în perioada 2017-2019, au stabilit și aplicat corect legea față de împrejurările de fapt și de drept reținute prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș.

Contrar celor statuate în decizia atacată, prin sentința civilă nr. 947/2011 nu s-a lămurit înțelesul, aplicarea și întinderea titlului reprezentat de sentința civilă nr. 1426/2005, aspect ce rezultă din motivare: "din punct de vedere juridic afirmațiile redate de contestatoare în contestația la executare nu sunt de natură să conducă la o lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu și nu sunt de natură a fi încadrate ca cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului reprezentat de sentința civilă nr. 1426/2005, încât nu sunt analizate de instanță ca o cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului’’.

În opinia recurentului, contestația era fără obiect câtă vreme se afla în posesia tuturor imobilelor restituite din 13 decembrie 2010, inclusiv a imobilului în care își are sediul Postul de Poliție Crăiești și clădirea unde își desfășoară activitatea Școala Generală Crăiești, fiind realizată intabularea în Cartea Funciară pe numele acestuia.

Însă, ulterior anilor 2012-2013, situația de fapt s-a schimbat, Primăria Crăiești intabulându-se în Cartea Funciară cu cele două clădiri, deși existau contracte de închiriere încheiate cu reclamantul având ca obiect dreptul de folosință al imobilelor.

Recurentul susține că a efectuat demersuri la instanțele din Mureș, la O.C.P.I. Reghin pentru clarificarea situației, însă cererile i-au fost respinse argumentat de faptul că prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș nu s-a dispus restituirea celor două clădiri.

Or, prin sentința civilă nr. 3765/2017, definitivă prin decizia nr. 4152/2019 a Înaltei Curți, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat identitatea între clădirile restituite în anul 2005 reclamantului prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș (intabulate în 2009) și clădirile folosite ca sediu de poliție și școală (cu care Comuna Crăiești s-a intabulat în anul 2013). Față de acest aspect, în 2017-2019, instanțele au anulat toate actele care au stat la baza intabulării Comunei Crăiești cu respectivele clădiri.

Recurentul a explicat circumstanțele în care a formulat cererea de lămurire a sentinței civile nr. 1426/2005, învederând că nu a reușit să radieze dreptul de proprietate intabulat în C.F. de Comuna Crăiești în 2013 asupra celor două clădiri. Demersul judiciar a fost promovat și prin raportare la hotărârile judecătorești nr. 3765/2017, nr. 4152/2019 și nr. 1489/2019, prin care instanțele au reținut cu autoritate de lucru judecat că între cele 2 clădiri - Școală și Post Poliție Crăiești și clădirile - imobilele restituite în natură reclamantului prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș, identificate topografic și cadastral în dispozitivul sentinței menționate, există identitate.

A considerat că este necesar a aminti dispozitivul instanțelor cu privire la cele două imobile.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș, definitivă și irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură a tuturor imobilelor în favoarea reclamantului și restabilirea anterioară de carte funciară, reținându-se nulitatea absolută a titlului statului și exproprierii. În cadrul sentinței civile nr. 3765/2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia civilă nr. 4152/2019 a Înaltei Curți, instanțele au constatat că există identitate între imobilele restituite reclamantului prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș și cele cu care Comuna Crăiești s-a intabulat în 2013 și au fost anulate toate actele administrative în baza cărora Comuna Crăiești s-a intabulat în 2013 cu clădirea în care își desfășoară activitatea școala și clădirea în care își desfășoară activitatea Poliția Crăiești. Prin sentința civilă nr. 1489/2019 a Tribunalului Timiș, definitivă, instanța a notat că HCL Crăiești nr. 10,18,19, H.G. nr. 964/2002, Anexa 32, pozițiile de la pct. 6,7,20,21,22,26,35 și 38 unde sunt menționate clădirile cu care s-a intabulat Comuna Crăiești în 2013, sunt nelegale și a dispus anularea lor, cu argumentul că aceste clădiri/imobile erau restituite reclamantului din 2005, încât în anul 2013 Comuna Crăiești nu mai putea să se intabuleze cu aceste clădiri.

În raport de statuările instanțelor, rezultă că sentința civilă nr. 947/2011 nu are autoritate de lucru judecat, fiind confirmat dreptul de proprietate al reclamantului prin hotărârile menționate.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel pentru a respinge excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.

Intimata Comuna Crăiești a depus întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., deoarece se reiterează, de fapt, argumentele expuse în fața instanțelor anterioare, fără a se expune critici punctuale ale soluției pronunțate de instanța de apel. Dacă se va trece peste această excepție, a susținut caracterul nefondat al recursului, precum și că în ambele cazuri va solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 282/A din 25 mai 2021 este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Preliminar examinării motivelor de recurs, instanța constată că intimata Comuna Crăiești, prin primar, a ridicat prin întâmpinare excepția nulității recursului, argumentată prin prisma faptului că aspectele deduse judecății așa cum se desprind din analiza memoriului de recurs nu permit încadrarea în ipotezele reglementate de prevederile art. 304 C. proc. civ. Se reiterează argumentele expuse atât în fața instanței de fond, cât și în susținerea apelului contra încheierii din 4 februarie 2021, fără a se aduce critici punctuale, efective ale soluției date de instanța de apel.

Din lecturarea susținerilor rezultă că recurentul pune în discuție nelegalitatea hotărârii instanței de apel prin raportare la aplicarea greșită a prezumției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 947/2011 a Tribunalului Mureș, ceea ce relevă o încălcare a prevederilor art. 1201 C. civ. raportat la art. 166 C. proc. civ. În consecință, aserțiunile formulate permit încadrarea în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., drept pentru care se va respinge excepția de nulitate semnalată în cauză.

În ce privește problema supusă dezbaterii, Înalta Curte notează că puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Autoritatea de lucru judecat are la bază această regulă tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției. Deci, principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.

Așa cum se desprinde din art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

În esență, susținerile recurentului se grefează pe inexistența autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 947/2011 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2011, prin care s-a respins cererea de lămurire a sentinței nr. 1426/7.11.2005, deoarece prin hotărârea menționată nu s-a lămurit înțelesul, aplicarea și întinderea titlului executoriu, astfel cum se relevă în considerente "afirmațiile contestatoarei nu sunt de natură a fi încadrate ca cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării titlului.’’

Cererea de lămurire a fost promovată în raport de situația de fapt intervenită ulterior anului 2013, când Comuna Crăiești s-a intabulat în Cartea Funciară cu cele două clădiri, școală și post poliție, proprietate a reclamantului din anul 2005, precum și de sentința civilă nr. 3765/2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia civilă nr. 4152/2019 a Înaltei Curți și sentința civilă nr. 1489/2019 a Tribunalului Timiș, prin care instanțele au reținut cu autoritate de lucru judecat că între cele două clădiri - Școală și Post Poliție Crăiești și imobilele restituite în natură reclamantului prin sentința civilă nr. 1426/2005 a Tribunalului Mureș, există identitate.

Criticile în recurs, analizate în ansamblu, nu pot fi primite.

Instanța de apel a constatat în mod corect că demersul judiciar promovat de reclamantul A. având ca obiect lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 1426/2005, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2004, este inadmisibil ca efect al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 947/2011 a Tribunalului Mureș dată în dosarul nr. x/2010.

Cu privire la cele două litigii în raport de care a fost valorificată puterea de lucru judecat, instanța notează că în prezenta cauză, nr. 2425/102/2020, reclamantul A. în calitate de moștenitor al defunctului B. a solicitat clarificarea înțelesului, întinderii și aplicării sentinței sentinței civile nr. 1426/2005, în temeiul prevederilor art. 281

1

C. proc. civ. "prin identificarea tuturor construcțiilor/clădiri, anexe, terenuri intravilane și extravilane" în vederea predării efective, identificare care urmează să fie preluată din expertiza topo și din lista construcțiilor/anexelor, terenurilor intravilane și extravilane, întocmite de expert C. și de expert D..’’A arătat că este necesară identificarea în dispozitivul hotărârii a tuturor imobilelor pentru a se putea proceda la predarea efectivă a acestora.

Dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Mureș, secția civilă, soluționat prin sentința civilă nr. 947 din 10 mai 2011, a avut la bază o contestație la titlu, întemeiată pe art. 399-400 C. proc. civ., prin care contestatorul Consiliul Local al Comunei Crăiești a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., să se dispună lămurirea întinderii, înțelesului și a modului de aplicare a dispozitivului sentinței civile nr. 1426/2005. Scopul formulării acțiunii a fost reprezentat de lămurirea întinderii obligației de restituire în natură ce incumbă Comunei Crăiești în condițiile în care creditorul A. a demarat procedura de executare silită cu privire la bunuri ce au fost deja restituite acestuia sau care nu îi aparțin, respectiv Școala Gimnazială Crăiești, Postul de poliție, blocul de locuințe și terenurile aferente acestor clădiri.

Se cuvine a se aminti că prin sentința civilă nr. 1426 din 07.11.2005, s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul B., antecesorul reclamantului A., și s-a constatat nulitatea absolută a măsurii exproprierii imobilelor înscrise în C.f. nr. x top x, C.f. nr. x Crăiești top x și C.f. nr. x Crăiești nr. top x. Prin aceeași sentință s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară și restituirea în natură a imobilelor expropriate, ținând seama de concluziile expertizelor efectuate în cauză. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr. 161/A din 15.09.2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș și irevocabilă prin decizia nr. 722 din 06.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedând la compararea obiectelor ce vizează cele două dosare în discuție, Curtea de Apel a reținut în mod just că reclamantul solicită o lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării sentinței civile nr. 1426/2005, anterior tranșată în mod irevocabil prin sentința nr. 947/2011, prin care s-a stabilit că titlul executoriu cuprinde dispoziții clare, fiind lipsit de echivoc că reclamantul nu a solicitat restituirea în natură a imobilelor Școala Gimnazială Crăiești, Postul de Poliție, bloc de locuințe și terenurile aferente acestora. Așadar, de vreme ce a fost clarificată întinderea obligației de restituire în natură a imobilelor din titlul executoriu, acest lucru a dobândit putere de lucru judecat și nu mai poate adus în discuție, din nou, într-o cerere ulterioară de lămurire a aceluiași titlu, pentru că s-ar înfrânge puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Este lipsit de importanță și faptul că cele două acțiuni nu au fost fundamentate pe un temei juridic identic (art. 399 alin. (1)-400 C. proc. civ. și 281

1

C. proc. civ.) cât timp în ambele situații s-a pretins lămurirea aceluiași titlu, reclamându-se că întinderea, înțelesul și modul de aplicare al dispozitivului nu ar fi clare.

Este de semnalat pe acest aspect că cele două demersuri procedurale au vizat identificarea imobilelor cuprinse în sentința civilă nr. 1426/07.11.2005, fiind supuse dezbaterii chestiuni ce ar determina întinderea obligației de restituire în natură, în raport de care în mod just instanța de control judiciar din apel a apreciat că nu mai pot fi repuse în discuție ulterior în cadrul unei cereri de lămurire.

Soluția de inadmisibilitate a cererii de lămurire a fost dispusă corect având în vedere și constatarea promovării cumulative a celor două căi întemeiate pe art. 399 alin. (1) C. proc. civ. și art. 281

1

C. proc. civ., în care finalitatea era de a se lămuri titlul executoriu, față de textul normei cuprinse în art. 399 alin. (1) C. proc. civ. "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.’’

În condițiile în care pe calea unei contestații la titlu formulată în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. cererea de lămurire a titlului executoriu și-a atins scopul, este evident că nu mai poate fi admisibilă o altă cerere cu acest obiect, din perspectiva dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., ambele proceduri având menirea de a explicita dispozitivul unei hotărâri judecătorești ce urmează a fi pusă în executare.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că există tripla identitate de elemente la care se referă art. 1201 C. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat, respectiv obiect, cauză și părți, chiar dacă acestea din urmă au calitățile inversate în cele două procese, context în care corect a fost validată soluția dispusă prin încheierea din 4 februarie 2021 a Tribunalului Mureș, de inadmisibilitate a cererii de lămurire formulată în litigiul pendinte.

Susținerile recurentului potrivit cărora cererea de față ar conține un element nou, prin aceea că ar viza situația de fapt a imobilelor ulterior anului 2013, când Comuna Crăiești și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor Școală, Post de Poliție, bloc de locuințe și terenuri aferente, nu sunt susceptibile de a înlătura autoritatea de lucru judecat.

În acord cu statuarea instanței de apel, cererea de lămurire a unei sentințe pronunțate în anul 2005 nu se poate raporta la împrejurări de fapt stabilite ulterior pronunțării acesteia, ci doar la piesele dosarului până la data pronunțării hotărârii, astfel că nu pot fi valorificate în analiza cererii sentința civilă nr. 3765/2017 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia civilă nr. 4152/2019 a Înaltei Curți și sentința civilă nr. 1489/2019 a Tribunalului Timiș, la care se face referire în motivele de recurs.

Pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 282/A din 25 mai 2021, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, nefiind întrunite condițiile pentru existența cazului de modificare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 282/A din 25.05.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2021.