ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 440/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 01 martie 2022
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 mai 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu, a solicitat:
în principal, să se constate nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. x/21.04.2020 emisă de pârât, pentru lipsa mențiunilor impuse de art. 252 alin. (2) lit. a), b), c) și d) din Codul muncii; în subsidiar, să se dispună anularea aceleiași decizii pentru inexistența abaterii disciplinare privind "refuzul de a primi spre consultare și semnare și/sau motivarea refuzului de a primi acte adiționale" în Regulamentul Intern;
să se dispună reîncadrarea reclamantei pe funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, de medic primar stomatologie generală;
să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite conform contractului individual de muncă nr. x/01.03.2013, astfel cum a fost reactualizat în anul 2018 prin actul adițional nr. x/2018, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reîncadrării în funcție, cât și a dobânzii legale aferentă acestora, calculată până la data plății efective.
să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unor daune morale în cuantum de 50.000 euro, echivalentul în RON la data plății, reprezentând prejudiciul moral suferit ca urmare a încălcării drepturilor nepatrimoniale ale acesteia constând în demnitate, onoare, reputație.
să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 252, art. 253 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 6739 din 25 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu. A fost anulată decizia nr. 71/21.04.2020 emisă de pârât, îndreptată material prin decizia nr. 71Bis din 21.04.2020. A fost obligat pârâtul la reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior concedierii. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective. S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat redus.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu.
Prin decizia civilă nr. 4478/2021 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins apelul pârâtului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială Prof. Dr. Dan Teodorescu, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 488 alin. (2) C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 19 noiembrie 2021, care, la 17 decembrie 2021, în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Întâmpinarea a fost comunicată recurentului-pârât prin serviciul TDS, la 20.12.2021, care nu a depus răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".
Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".
Astfel, acțiunea, introdusă pe rolul instanțelor la 14.05.2020, are ca obiect anularea deciziei de concediere și reintegrarea salariatului pe funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, precum și plata drepturilor salariale aferente, fiind dedus judecății un conflict de muncă.
În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispozițiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive".
Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.
În aceste condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.
Având în vedere soluția ce se va pronunța, instanța supremă constată că nu se mai impune soluționarea excepției nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ "PROF. DR. B." împotriva deciziei nr. 4478/2021 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Ca parte căzută în pretenții, recurentul-pârât va fi obligat la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., sumă apreciată de instanță ca fiind proporțională în raport cu activitatea prestată de avocat și complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ "PROF. DR. B." împotriva deciziei nr. 4478/2021 din 28 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.