ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.10.2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1585/2025

HOTĂRÂRE
23.10.2025
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1585/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 04.07.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Cabinet Medical Individual Dr. B., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să anuleze deciziile de reintegrare nr. 1/20.02.2022 și nr. 1/20.02.2023, decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. x/05.05.2023 prevăzută și consemnată în decizia de sancționare disciplinară nr. 01/26.05.2023, respectiv nr. 10/26.05.2023 din registrul angajatorului, decizia de concediere de desfacere a contractului individual de muncă nr. x/11.08.2008 prevăzută și consemnată în aceeași decizie din registrul angajatorului.

Prin sentința civilă nr. 608/2024 din 01.04.2024, Tribunalul Iași, secția I civilă a constatat inoperantă excepția inadmisibilității; a admis în parte acțiunea și a anulat deciziile nr. 01/05.05.2023 privind suspendarea contractului individual de muncă, decizia de sancționare disciplinară nr. 01/26.05.2023, înregistrată sub nr. x/26.05.2023 în Registrul Angajatorului, referatele de sesizare a abaterii disciplinare nr. 03/03.04.2023 și nr. 04/04.04.2023, convocarea la cercetarea disciplinară nr. 01/18.04.2023, procesul-verbal de audiere înregistrat sub nr. x/18.05.2023, raportul final pentru cercetarea disciplinară prealabilă nr. 8/18.05.2023; a respins ca neîntemeiate cererile reclamantei privind anularea deciziilor de reintegrare nr. 1/20.02.2022 și nr. 1/20.02.2023 și a deciziei de numire a consultantului extern specializat în legislația muncii pentru desfășurarea cercetării disciplinare prealabile nr. 05/18.04.2023; a admis excepția lipsei de interes și, în consecință, a respins ca lipsite de interes cererile privind obligarea angajatorului la reintegrarea reclamantei efectivă și reală cu înștiințarea la adresa corectă, precum și cea de plată a drepturilor salariale indexate cu rata inflației, majorate la zi, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă nr. x/11.08.2008, emis în baza decizii de concediere nr. 18/4.04.2022, până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentințe civile, ambele părți au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 06.05.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în baza art. 519 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

"Dacă, în interpretarea art. 274 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 80 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, punerea în executare provizorie a hotărârii unei instanțe de reintegrare a salariatului trebuie adusă la cunoștința acestuia sau operează de drept, indiferent de orice act intern al angajatorului, iar în ipoteza în care aceasta operează de drept care este momentul acestui efect"; în baza art. 520 alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, invocând netemeinicia dispoziției de suspendare a judecării cauzei, recurenta a susținut că pârâtul nu poate invoca art. 274 din Legea nr. 53/2003 pentru a solicita instanței supreme lămurirea cu privire la punerea în executare a unor titluri executorii, respectiv sentințele civile nr. 196/03.02.2023 și nr. 608/2024 ale Tribunalului Iași, secția I civilă; aceasta deoarece partea adversă încearcă să inducă în eroare instanța și să tergiverseze soluționarea pricinii.

În continuare, recurenta a evidențiat aspecte referitoare la situația de fapt și împrejurarea că reangajarea sa nu a fost efectivă și reală, deoarece nu a semnat niciun înscris oficial în acest sens, iar înscrisurile referitoare la suspendare, cercetarea disciplinară și concedierea au fost comunicate la o adresă la care nu mai locuia, iar angajatorul fusese informat despre noul domiciliu.

Potrivit recurentei, în esență, decizia de concediere nr. 1/26.05.2023 a fost emisă în mod netemeinic, ilegal și abuziv, cu încălcarea prevederilor Codului muncii și ale Constituției, întrucât abaterile disciplinare invocate nu au fost reale și nu au fost dovedite, iar cercetarea disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea cerințelor de formă și procedură, ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor emise; totodată, a invocat producerea unui prejudiciu moral, constând în afectarea demnității și reputației profesionale, pierderea siguranței materiale și a continuității în muncă, suferință psihică și imposibilitatea de a obține un alt loc de muncă în domeniu, solicitând acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 RON, în temeiul art. 253 din Codul muncii.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

La 19.08.2025, intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția nulității de recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 27.08.2025, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că recurenta era obligată să își configureze criticile de nelegalitate față de dispoziția de suspendare a judecății apelurilor dispusă prin încheierea atacată, respectiv cea din 06.05.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Analiza cererii de recurs relevă însă că recurenta nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de suspendare a cursului judecății apelurilor, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. dimpotrivă, titulara căii de atac exercitate a prezentat argumente ce țin de situația de fapt în care s-a produs concedierea sa și atitudinea culpabilă a angajatorului, care nu au aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziției de suspendare a judecății pricinii, pe care curtea de apel a adoptat-o în baza art. 520 alin. (2) C. proc. civ., până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept sesizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea încheierii recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancționată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Față de considerentele precedente, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 06.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatul-pârât Cabinet Medical Individual Dr. B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 362/2025
dispună anularea deciziei de reintegrare din 20 februarie 2022, a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă din 5 mai 2023, a deciziei de concediere din 26 mai 2023 și a tuturor actelor subsecvente emise de pârât, precum și
ÎCCJ 2024-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1285/2024
Asupra recursului,din actele dosarului, constată următoarele: 1. Prin acțiunea înregistrată la data de 22 mai 2023 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a Conflcite de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/2023, reclamantul A., în
ÎCCJ 2024-02-14
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 352/2024
Ședința publică din data de 14 februarie 2024 Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 27.05.2020, co
ÎCCJ 2024-04-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 959/2024
Ședința publică din data de 25 aprilie 2024 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului Maramureș, sec
ÎCCJ 2023-11-01
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2273/2023
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2023 Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 09.07.2020, recla
Sursă