ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4478/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 22.03.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018 emis de pârâta Garda Forestieră Brașov și, în consecință:

- obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamantului suma de 11.332,23 RON cu titlul de compensații/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafața de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcționale aferentă anului 2018;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale ce se va calcula asupra sumei de 11.332,23 RON, începând cu data de 29 iunie 2018 și până la data plății debitului. Prin sentința civilă nr. 1256/06.12.2019 Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor, a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018 emis de pârâta Garda Forestieră Brașov în privința reclamantului.

Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 11.332,23 RON cu titlul de compensații/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafața de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcționale aferentă anului 2018, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 22 martie 2019 și până la data plății debitului.

Prin Decizia nr. 341/R/2020 din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov împotriva sentinței civile nr. 1256/06.12.2019 pronunțată de Tribunalul Covasna, obligând recurenții la plata către intimatul A. a sumei de 1262 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia civilă nr. 501/R/2020 din 18 august 2020, în baza art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut, în esență, că decizia contestată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 248/24.03.2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în cuprinsul căreia s-a reținut că refuzul pârâtei, cuprins în adresa nr. x/03.09.2018 emisă de Garda Forestieră Brașov, a fost justificat, raportat la prevederile H.G. nr. 447/2017.

Revizuentul a precizat că această adresă este un act comun celor două dosare, chiar dacă destinatarii lor erau persoane diferite, întrucât actele prin care a fost solicitată acordarea compensațiilor pentru anul 2018 au fost transmise de către mai mulți solicitanți diferiți, prin același avocat.

Prin urmare, a considerat că în cauză există contrarietate de hotărâri, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind admisibil ca o hotărâre ulterioară să contrazică o altă hotărâre definitivă pronunțată anterior, cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 din același cod.

În opinia revizuentului, cele două hotărâri au statuat asupra aceluiași aspect, cu încălcarea autorității de lucru judecat existând contradicție atât în dispozitive, cât și în considerente, astfel încât se justifică revizuirea pe acest temei, deoarece este incident efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a statuat anterior, chiar prin considerentele unei hotărâri definitive, trebuie să determine evitarea unei rediscutări, respectiv a unei contraziceri ulterioare.

Intimatul A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția nulității cererii de revizuire, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiția existenței unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în litigii distincte, precum și existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părți, obiect și cauză juridică.

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat - una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauza dedusă judecății, hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluționarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfășoară între părți diferite (reclamanții fiind diferiți), nefiind îndeplinite condițiile reglementate de textul legal anterior citat.

Astfel, primul proces, soluționat definitiv prin Decizia nr. 248 din 24 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, privind anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Brașov și obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamantului suma de 38.395,04 RON, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafața de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcționale aferentă anului 2018, și dobânzi legale ce se vor calcula asupra acestei sume, începând cu data de 29 iunie 2018 și până la data plății debitului.

Cel de-al doilea litigiu, soluționat definitiv prin Decizia nr. 341/R/2020 din 17 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, privind anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Brașov și obligarea pârâților, în solidar, să plătească reclamantului suma de 11.332,23 RON cu titlul de compensații/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafața de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcționale aferentă anului 2018, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 22 martie 2019 și până la data plății debitului.

Înalta Curte constată că revizuentul circumscrie noțiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., modalitatea diferită de soluționare a unei cauze similare, privind alt reclamant, ceea ce nu poate fi primit, întrucât relevant în aprecierea stării de contradicție este împrejurarea ca același litigiu, supus judecății a doua oară, purtând între aceleași părți și având aceeași cauză, să primească o altă rezolvare.

Or, în speță, hotărârile pretins potrivnice nu întrunesc tripla identitate pe care o impun dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluțiile pronunțate nu sunt contrare unele altora, nu se contrazic, nu se exclud una pe alta, întrucât sunt pronunțate în litigii diferite, purtând între părți diferite.

În realitate, revizuentul deduce judecății, pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o chestiune de practică judiciară neunitară, acesta semnalând faptul că, apreciind asupra cererii formulate de diferite composesorate de anulare a actului administrativ nr. 7300-7315/03.09.2018, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov a refuzat avizarea documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2018, cu consecința obligării pârâtei Garda Forestieră Brașov în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la plata unor sume de bani, instanțele de judecată au pronunțat soluții diferite.

Scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este însă acela de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, ci de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

Ca atare, nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. întrucât tripla identitate nu se regăsește în cauză, conform considerentelor anterior expuse.

Cu privire la susținerea revizuentului în sensul că autoritatea de lucru judecat la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. trebuie avută în vedere atât sub aspectul efectului negativ, cât și al celui pozitiv, vizând nu doar considerentele decisive, adică, acelea care susțin și explicitează dispozitivul, ci și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental și a cărei rezolvare nu se va regăsi, așadar, în dispozitivul hotărârii, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată.

Astfel, se constată că revizuentul nu pretinde o altă cauză juridică și care să fi fost deja analizată prin hotărârile anterioare, ci invocă altă hotărâre judecătorească, pronunțată într-un litigiu ce a purtat între alte părți, invocând, practic, jurisprudența instanțelor în cauze similare.

Prin urmare, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, sub niciun aspect - negativ sau pozitiv - în raport cu hotărârea judecătorească invocată ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii. Revizuentul tinde în realitate să obțină o rejudecare a cauzei, obiectiv inadmisibil în acest demers judiciar.

Condițiile impuse de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. au în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest context, trebuie amintit că instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu se poate transforma într-un apel/recurs deghizat, prin care să se tindă la obținerea unei rejudecări a cauzei, întrucât, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotarârile judecătorești irevocabile ori principiul securității raporturilor juridice.

Astfel, în Hotărârea din 29 iulie 2008 pronunțată în Cauza Mitrea împotriva României (Cererea nr. 26105/03) și în Hotărârea din 07.10.2009 dată în Cauza Stanca Popescu împotriva României (Cererea nr. 8.727/03), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în lipsa unei circumstanțe substanțiale ori imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestații în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la aceeași chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat și asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei.

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Șerbănescu împotriva României - Cererea nr. 33.945/04).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reținut că "instanțele superioare nu trebuie să-și folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99)."

Aceasta este și rațiunea pentru care legiuitorul român a impus condiții cu caracter de excepție la formularea căii extraordinare de atac a revizuirii, condiții ce nu sunt îndeplinite în cauza de față.

III. Soluția instanței de revizuire și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Față de circumstanțele cauzei și munca desfășurată de avocat, va obliga revizuentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata către intimatul A. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva Deciziei nr. 341/R/2020 din 17 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata către intimatul A. a sumei 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, constând în 1500 RON onorariu de avocat cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.