ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 328/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 732/05.04.2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a hotărât următoarele:

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

A respins contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul A. solicitând:

În cursul judecării apelului, contestatorul-apelant A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, în principal, a O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, iar, în subsidiar, a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

A solicitat admiterea cererii de sesizare a Curți Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 47/1992.

Totodată, apelantul a formulat cerere de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României.

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 724/2021 din 05 octombrie 2021 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa, în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, cerere formulata de apelant.

A admis cererea formulată de apelantul A. și, în consecință a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1), art. 16 alin. (1) din Constituția României.

În temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ. a respins cererea de suspendare a soluționării prezentei cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

A respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 732/05.04.2021, pronunțata de Tribunalul Iași, sentință pe care a păstrat-o.

Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelat, instanța de apel a reținut următoarele:

Apelantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, în principal a O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial a României nr. 648/07.08.2017, în ansamblul ei, în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României și, în subsidiar, a dispozițiilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în raport de art. 16 din Constituția României.

În raport de cerințele privind admisibilitătea sesizării Curții Constituționale, s-a reținut că apelantul a invocat două excepții de neconstituționalitate distincte, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa, în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României și separat a prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în raport de art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Dacă în ambele solicitări este îndeplinită condiția obiectului - dispozițiile unei ordonanțe de urgență, în speță nr. 59/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017, în curs de aprobare/respingere, în privința cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței în ansamblul său, condiția legăturii suficiente și determinante cu fondul cauzei nu este îndeplinită.

Astfel, soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa, nu poate conduce la dezlegarea prezentului apel care privește în esența sa modalitatea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului aferent Semnului Onorific "În Serviciul Patriei", a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară, respectiv modalitatea de aplicare a procentului de 1% din baza de calcul pentru fiecare an ce depășește vechimea de 25 de ani, potrivit disozițiilor art. 29 din Legea nr. 223/2015. Or, în limitele învestirii prevederile art. I-VI, VII pct. 1, 2, VIII-X din O.U.G. nr. 59/2017 nu au legătură cu prezenta cauză, iar faptul că apelantul a invocat un viciu de neconstituționalitate ce afectează ordonanța în integralitatea sa nu este de natură a conduce la o altă concluzie. În acest sens, cerința ca dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei pe fond este generală și imperativă, întrucât controlul declanșat ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate este întotdeauna un control a posteriori, concret și efectiv și nu un control abstract și general al conformității legale cu prevederile Constituției României. În consecință, chiar dacă viciul invocat pe care se întemeiază neconstituționalitatea poate afecta actul normativ în ansamblul său, sesizarea Curții Constituționale poate viza doar textele direct aplicabile la cererea concretă dedusă judecății.

În consecință, pentru aceste considerente Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa, în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României, cerere formulată de apelant.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, instanța a reținut că prima instanța și-a întemeiat raționamentul judiciar pe aceasta dispoziție legală, reținând că "pensiei nete nu i se poate aplica vreo majorare, raportat la dispozițiile art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017", se verifică astfel condițiile legale de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind ridicata în cadrul litigiului pendinte, vizând o prevedere dintr-o ordonanța de urgență activă și care are legătură directă cu soluționarea cauzei pe fond.

În consecință, instanța a admis cererea formulata de apelantul A. și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1), art. 16 alin. (1) din Constituția României.

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța de apel a respins cererea de suspendare a judecății formulată în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

În motivarea căii de atac, recurentul a invocat faptul că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Referitor la invocarea aplicării greșite a dispozițiilor legale, recurentul arată că, întrucât a solicitat Curții Constituționale să exercite controlul constituționalității unor prevederi legale care sunt în vigoare, nu au fost declarate neconstituționale și sunt în legătură cu cauza, motivarea din cuprinsul deciziei atacate în sensul că, excepția nu verifică condiția legăturii suficiente și determinante cu fondul cauzei, este nelegală.

În ceea ce privește prima condiție de admisibilitate, respectiv aceea ca excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești este evidentă îndeplinirea acesteia, excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 fiind invocată în cadrul fazei de apel a dosarului înregistrat sub nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Iași.

A doua condiție de admisibilitate este îndeplinită, la momentul invocării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, acest act normativ era în vigoare, producându-și efectele.

Recurentul apreciază că și cea de a treia condiție privind aceea ca norma vizată să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale este la rândul ei îndeplinită.

Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei civile privind pretențiile recurentului de a i se emite o nouă decizie de pensionare în care să fie eliminată plafonarea stabilită de O.U.G. nr. 59/2017.

Prin întâmpinările depuse de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, aceasta a invocat că drept urmare a modificării intervenite prin dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, apelantul nu poate încasa o pensie militară netă mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei.

Recurentul susține că la momentul la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, în faza procesuală a apelului, unica posibilitate de a mai beneficia în mod real de cele două sporuri era aceea ca dispozițiile care au modificat Legea nr. 223/2015 cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei militare de stat să fie declarate neconstituționale.

Dacă O.U.G. nr. 59/2017 ar fi declarată neconstituțională, în ansamblul ei, atunci ar deveni inaplicabilă modificarea adusă art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și prin urmare, recurentul ar putea beneficia de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor aferente semnului onorific și a pensiei suplimentare de 9%.

Recurentul mai face trimitere la decizia nr. 16/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, care prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze.

În consecință, solicită să se constate că norma vizată de excepție are o strânsă legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul susține că O.U.G. nr. 59/2017 încalcă dispozițiile consacrate de art. 79 alin. (1), raportat la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

În lumina acestor considerente, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii pronunțate de Curtea de Apel Iași la 05 octombrie 2021 și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, urmând ca în urma analizării acesteia, să se statueze dacă dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul ei, sunt neconstituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, are loc verificarea condițiilor sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a unui act normativ sau de control al conformității legale al acestuia cu prevederile Constituției României.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficiența folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Prin excepția de neconstituționalitate formulată, petentul a arătat că prin cererea de apel a criticat modalitatea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului aferent Semnului onorific "În Serviciul Patriei, precum și a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară în temeiul Legii nr. 223/2015.

Recurentul a criticat faptul că soluția de respingere a cererii de sesizare este nelegală, întrucât norma vizată are legătură cu soluționarea cauzei, în sensul că în situația în care O.U.G nr. 59/2017 ar fi declarată neconstituțională, în ansamblul ei, atunci ar deveni inaplicabilă modificarea adusă de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și prin urmare reclamantul ar putea beneficia de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor aferente semnului onorific și a pensiei suplimentare de 9%.

Dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât prevederile art. I-IV, VII pct. 1, 2, VIII-X din O.U.G. nr. 59/2017 nu au legătură cu prezenta cauză, recurentul invocând un viciu de neconstituționalitate ce afectează ordonanța în integralitatea sa, s-a făcut în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate, în mod special cu privire la îndeplinirea condiției ca sesizarea să aibă în vedere un control concret și efectiv al textelor legale aplicabile la cererea dedusă judecății.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură suficientă și determinantă cu fondul cauzei.

Această condiție este esențială pentru justificarea admiterii de către instanța de judecată a cererii de sesizare a Curții Constituționale, altfel sesizarea ar constitui o problemă de interpretare a legii, atribuție care intră în competența instanțelor judecătorești.

Or, prin susținerile recurentului este relevat un viciu de neconstituționalitate care afectează ordonanța în integralitatea sa, fără a fi argumentată incompatibilitatea unor dispoziții legale direct aplicabile la cererea dedusă judecății, cu prevederile și principiile de ordin constituțional.

Această condiție este esențială pentru justificarea admiterii de către instanța de judecată a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional fiind chemată să verifice ex post compatibilitatea unei sau unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, cu prevederile și principiile de ordin constituțional.

Or, prin susținerile recurentului este relevată incompatibilitatea actului normativ care formează obiectul sesizării cu prevederile și principiile de ordin constituțional, fiind propusă declararea ca neconstituțională a unei ordonanțe de urgență în întregul ei, pentru ca reclamantul să beneficieze de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, printre motivele de casare invocate regăsindu-se și cel referitor la competența de avizare a proiectelor de acte normative ce revine Consiliului Legislativ.

Chiar dacă viciu pe care se întemeiază neconstituționalitatea poate afecta actul normativ în ansamblul său, sesizarea Curții Constituționale poate viza doar textele direct aplicabile la cererea concretă dedusă judecății.

În consecință, întrucât cererea recurentului vizează o chestiune de efectuare a unui control abstract și general al conformității dispozițiilor legale cu prevederile Constituției, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ca, excepția să aibă legătură suficientă și determinantă cu fondul cauzei, motiv pentru care sunt nefondate criticile care privesc aplicarea greșită a legii.

În ceea ce privește motivele invocate de recurent în susținerea încălcării principiului legalității în raport cu nerespectarea dispozițiilor constituționale și legale referitoare la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, Înalta Curte reține că în raport de constatarea legalității soluției privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, acestea nu pot fi analizate.

Drept urmare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 724/2021 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 724/2021 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele COMISIA de CONTESTAȚII din cadrul MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ a MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2022.