ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7446/02.11.2021, Tribunalul București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A..

Împotriva aceste sentințe reclamantul a declarat apel.

Prin cererea depusă la 08.09.2022, în fața instanței de apel, apelantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, art. 24 alin. (2) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, susținând încălcarea art. 79 alin. (1), art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Prin decizia civilă nr. 6033/07.11.2022, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său și a respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că nu este îndeplinită condiția ca excepția de neconstituționalitate să privească o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, a subliniat că prin cererea de apel a fost contestată soluția primei instanțe cu privire la aplicarea și calcularea sporului pentru ordinul Meritul Militar prevăzut de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 și a celui pentru contribuția la pensia suplimentară conform art. 108 din Legea nr. 223/2015, fiind invocate și prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Totodată, a reținut că motivele de neconstituționalitate formulate de apelantul-contestator privesc prevederile O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, fiind critici extrinseci, cu referire la procedura de adoptare a legii.

Pe de altă parte, instanța de apel a analizat criticile de neconstituționalitate privind art. 60 din Legea nr. 223/2015 și a relevat că acest text de lege a fost modificat, începând cu 15.09.2017, prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, în sensul că, la unicul alineat al acestui articol, în forma modificată prin această ordonanță de urgență, s-a prevăzut că la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor brute cuprinse în baza de calcul a pensiei; ulterior, art. 60 din Legea nr. 223/2015 a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2018, formă în vigoare de la 29.12.2018.

Pe temeiul acestor considerente privind modificările legislative succesive ale art. 60 din Legea nr. 223/2015, raportat la forma aplicabilă acțiunii reclamantului, care a pretins drepturi de pensie începând cu 01.03.2021, instanța de apel a statuat că dispozițiile criticate de apelantul-contestator pentru motive de neconstituționalitate, nu mai erau în vigoare la data la care a solicitat recunoașterea dreptului său, iar forma contestată nu era incidentă litigiului pendinte; prin urmare nu era îndeplinită cerința ca dispoziția legală contestată prin mijlocirea excepției să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva deciziei nr. 6033/07.11.2022, A. a declarat recurs numai cu privire la dispoziția de respingerea a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

În susținerea cererii, a arătat că instanța de apel a respins, nelegal, cererea sa privind sesizarea Curții Constituționale, deși îndeplinea toate condițiile de admisibilitate, respectiv are ca obiect o ordonanță de urgență, care este în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece drepturile solicitate au temei de drept O.U.G. nr. 59/2017 și nu a fost constatată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În continuare, a redat din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție aspecte privind reguli pe care instanța supremă le-a stabilit pentru analiza cererilor de sesizare a Curții Constituționale.

Recurentul a tras concluzia că instanța de apel putea respinge cererea sa doar în cazul în care nu erau îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, însă în speță, sunt îndeplinite toate aceste condiții legale imperative.

A solicitat instanței supreme să caseze decizia recurată și să dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la dispozițiile art. 457 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recurentul a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 6033/07.11.2022, prin care Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Analizând motivele de recurs formulate, prin raportare la decizia instanței de apel, Înalta Curte reține că autorul căii de atac nu a formulat nicio critică proprie de nelegalitate cu privire la dezlegarea dată asupra condițiilor de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, instanța de apel a reținut inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate pe considerentul neîntrunirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece pe de-o parte, neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, relevă critici extrinseci, cu referire la procedura de adoptare a legii, iar pe de altă parte, art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificat prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 nu este incident în speță, astfel că nu era îndeplinită cerința de a avea legătură cu soluționarea cauzei.

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat doar că cererea sa privind sesizarea Curții Constituționale îndeplinea condițiile de admisibilitate și nu putea fi respinsă, iar în susținerea acestei opinii a redat din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție aspecte privind reguli pe care instanța supremă le-a stabilit pentru analiza cererilor de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte reține că memoriul de recurs nu conține nicio critică concretă vizând combaterea argumentelor relevate de instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate; astfel, recurentul nu arată de ce soluția din decizia recurată este nelegală și nu justifică de ce susține că cererea sa privind sesizarea Curții Constituționale îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Astfel, deși instanța de apel a prezentat raționamentul propriu cu privire la lipsa legăturii dintre dispozițiile art. 60 din Legea nr. 223/2015 și soluționarea cauzei pendinte, recurentul nu a formulat nicio critică prin care să înlăture acest raționament pe temeiul căruia a fost respinsă cererea sa.

Înalta Curtea observă că memoriul recurentului, prin care a afirmat doar că excepția de neconstituționalitate întrunește cerințele art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, fără a prezenta argumente, nu îndeplinește exigențele motivării impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin urmare nu este susceptibil de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs presupune identificarea greșelilor anume imputate instanței anterioare și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. sau distingerea unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică; în prezenta speță, cerința privind motivarea cererii de recurs nu este îndeplinită, sancțiunea fiind nulitatea, potrivit prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a III-a, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6033/07.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2023.