ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului București sub numărul x/2016, astfel cum a fost precizată la 19 aprilie 2016, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI, anularea hotărârii nr. 19126/27.03.2017, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și obligarea intimatelor la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței DA nr. x/05.04.2016 și a deciziei S.C. B. S.A. nr. 9/17.03.1993 și acordarea drepturilor corespunzătoare grupei a II-a de muncă începând cu luna următoare datei formulării cererii (05.02.2012). În subsidiar, a solicitat ca intimatele să acorde drepturile respective pentru perioada de 3 ani anteriori corespunzătoare termenului general de prescripție (01.05.2013). Totodată, a solicitat ca pârâtele să dispună reducerea vârstei de pensionare corespunzătoare celor 18 ani, 4 luni și 29 zile în grupa a II-a și recalcularea și acordarea drepturilor bănești pentru pensia cuvenită integral pentru perioada 05.01.2012-01.12.2015.

Prin sentința civilă nr. 2809 din 19 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 551 din 23 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost admisă cererea contestatorului privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în sensul de a stabili că textul respectiv este constituțional în măsura în care un drept recunoscut și câștigat, un stagiu de cotizare realizat anterior pensionării, în condițiile grupei a II-a de muncă, nu poate fi valorificat decât de la data depunerii documentelor doveditoare, în raport cu art. 47 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 și art. 53 din Constituție, în lumina Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII IAȘI.

Prin decizia nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile 551 din 23 martie 2018 a Tribunalul Iași.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurentul arată că instanța de apel nu a avut în vedere situația de fapt în integralitatea sa și expune axhaustiv împrejurările de fapt și istoricul litigiilor în care este parte.

Totodată, recurentul invocă încălcarea drepturilor substanțiale și procedurale, ca urmare a respingerii solicitării de efectuare a unei expertize de specialitate, precum și încălcarea art. 107 alin. (3) și a art. 55 alin. (1) lit. a) tabel 1din Legea nr. 263/2010.

Recursul nu este motivat în drept.

Intimatele au depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, pentru a depune puncte de vedere.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

La 14 aprilie 2021, recurentul a depus la dosar note de ședință.,Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, într-un litigiu de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Pe de altă parte, conform dipozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite și cele vizând asigurările sociale.

Raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Ca atare, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europenu nu poate fi analizată de instanță, recurentul neavând deschisă calea de reformare, o astfel de cerere putând fi formulată cel mai târziu în fața Curții de Apel Iași, în raport de prevederile art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 45 din 6 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2021.