ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1572/2021

Ședința publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență la data de 2 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. să se constate caracterul abuziv al următoarelor prevederi contractuale din conținutul Contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008:

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 9.2., cu consecința stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul de referință al B.N.R. valabil la momentul semnării contractului de credit (curs comunicat în 08.05.2008 și valabil pentru data de 09.05.2008), respectiv 2,2747 RON/1 CHF, pentru întreaga perioadă de rambursare a creditului, de la acordarea împrumutului în 09.05.2008 și până la epuizarea efectelor contractului de credit;

- să se constate caracterul abuziv al art. 5.2, dar și faptul că, la data acordării creditului, marja băncii față de dobânda de referință LIBOR CHF la 3 luni era de 4,2150 puncte procentuale (6,99%-2,7750%) cu obligarea pârâtei la calcularea și încasarea ratelor de rambursare a creditului cu o dobândă compusă din LIBOR CHF 3M + marja de 4,2150 puncte procentuale și la încheierea unui act adițional în acest sens.

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 5.3.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 5.4.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 6.2.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 6.3.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 7.6. alin. (2);

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 9.1. teza a II-a;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 9.4.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 9.5.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 13.6.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 15.1.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 16.2. teza a II-a;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 17.4.;

- să se constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a art. 17.10.; cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1 alin. (3); art. 4; art. 6; art. 14 pct. 1 lit. a), b), s) din Anexa la Legea nr. 193/2000, republicată; art. 18 din O.U.G. nr. 21/1992, republicată; art. 8, 27, 45, 48, 57, 75, 77-81 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată în 2008; art. 970, art. 1579 alin. (3) C. civ. din 1864; art. 4 pct. 1 lit. i), j), q) din Anexa la Directiva nr. 93/13/CEE.

Prin sentința nr. 57/COM/2017 din 1 martie 2017, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv să se constate caracterul abuziv al următoarelor prevederi din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008, respectiv:

- art. 9.2, cu consecința stabilizării cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit mai sus menționat, la cursul de referință al B.N.R. - valabil la momentul semnării contractului de credit (curs comunicat în 08.05.2008 și valabil pentru data de 09.05.2008), respectiv 2,2747 RON/1 CHF, pentru întreaga perioadă de rambursare a creditului, de la acordarea împrumutului în 09.05.2008 și până la epuizarea efectelor contractului de credit;

- art. 5.2, cu solicitarea de a se constata că, la data acordării creditului, marja băncii față de dobânda de referință LIBOR CHF la 3 luni era de 4,2150 puncte procentuale (6,99%-2,7750%), urmând ca pârâta să fie obligată la calcularea și încasarea ratelor de rambursare a creditului cu o dobândă compusă din LIBOR CHF 3M + marja de 4,2150 puncte procentuale și la încheierea unui act adițional în acest sens;

- art. 5.3, art. 5.4, art. 6.2, art. 6.3, art. 7.6 alin. (2), art. 9.1 teza a II-a, art. 9.4, art. 9.5, art. 13.6, art. 15.1, art. 16.2 teza a II-a, art. 17.4 și art. 17.10;

Cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.

Prin decizia nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 57/COM/2017 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2016; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor art. 5.2, art. 5.4, art. 7.6 alin. (2), art. 13.6 și art. 16.2 teza a II-a din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008 încheiat de reclamanții apelanți cu pârâta C. S.A.; a menținut în rest sentința atacată și a obligat pe intimata C. S.A. să plătească apelanților suma de 1400 RON cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. au formulat recurs, solicitând admiterea în principiu a recursului și fixarea unui termen de judecată pe fond, cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ. admiterea recursului pe fond, casarea în parte a deciziei recurate în ceea ce privește aspectele menținute din sentința primei instanțe și trimiterea apelului, spre rejudecare, la Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la capetele de cerere respinse, în vederea admiterii în integralitate a apelului, schimbării în totalitate a sentinței civile nr. 57/COM/2017 din 01.03.2017 a Tribunalului Alba și admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată, constatând caracterul abuziv și al următoarelor prevederi contractuale din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008:

Nu în ultimul rând, recurenții-reclamanți au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată integrale în primă instanță, apel și recurs.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă C. S.A. a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 482 alin. (2) C. proc. civ., motivat de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată nu depășește pragul de 1.000.000 RON.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții-reclamanți au solicitat, în esență, respingerea excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă, susținând admisibilitatea recursului promovat față de decizia Curții Constituționale a României nr. 369/30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 14 martie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună punct de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Față de raportul comunicat, la 16 aprilie 2018, recurenții-reclamanți au depus un memoriu privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul căruia au ridicat și excepția de neconstituționalitate a art. 27 din C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și suspendarea soluționării admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea acestei excepții.

Prin încheierea completului de filtru din 10 octombrie 2018, a fost admis în principiu recursul, fiind, totodată, stabilit termen în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2018, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2016, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de petenții A. și B. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., așa cum au fost interpretate prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La 18 februarie 2019, recurenții-reclamanți au formulat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cerere de suspendare a soluționării recursului până la soluționarea sesizării C.J.U.E. din dosarul nr. C-81/19.

Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, până la soluționarea cauzei nr. C-81/19, aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Ulterior, ca urmare a soluționării cauzei C-81/19 aflate pe rolul C.J.U.E., prin rezoluția din 13 octombrie 2020, s-a fixat termen la 10 noiembrie 2020, cu citarea părților, în vederea repunerii pe rol, din oficiu, a cauzei și pentru continuarea judecății recursului.

Prin încheierea de ședință din 10 noeimbrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, până la soluționarea cauzei nr. C-269/19, aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

La 24 mai 2021, recurenții-reclamanți, prin avocat, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, ca urmare a soluționării cauzei C-269/19 a C.J.U.E.

În cauză, s-a stabilit termen de judecată la 22 iunie 2021.

La 15 iunie 2021, recurenții-reclamanți au depus o declarație notarială autentificată la 11 iunie 2021, prin care au declarat că renunță în întregime la drepturile pretinse prin recursul formulat în cauză și că, în temeiul dispozițiilor art. 409 alin. (2) C. proc. civ., renunță la dreptul privind constatarea caracterului abuziv al art. 5.2 din contract, drept acordat prin decizia civilă nr. 377/2017 a Curții de Apel Alba-Iulia, solicitând instanței să ia act de această renunțare la drept și să anuleze, în parte, decizia recurată nr. 377/2017. Totodată, în temeiul art. 411 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cererii de renunțare la drept și în lipsa părților la dezbateri.

Examinând cererea formulată de recurenții-reclamanți, în raport de dispozițiile art. 408 și art. 409 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Art. 408 C. proc. civ. prevede că reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, iar renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic.

Potrivit dispozițiilor art. 409 alin. (2) din același cod "când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător".

Din înscrisul intitulat "Declarație", depus la dosar și autentificat de Biroul Individual Notarial D. prin încheierea de autentificare nr. 535/2021 din 11 iunie 2021, rezultă că recurenții-reclamanți A. și B. înțeleg să renunțe în întregime la drepturile pretinse prin recursul împotriva deciziei civile nr. 377/2017 din 19.09.2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și la dreptul privind constatarea caracterului abuziv al articolului 5.2 privind variabilitatea dobânzii contractuale în conformitate cu politica băncii din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008, încheiat cu C. S.A., drept acordat prin decizia civilă nr. 377/2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

În consecință, au solicitat Înaltei Curți să ia act de această renunțare la drept privind constatarea caracterului abuziv al art. 5.2. din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008 încheiat cu C. S.A. și să anuleze, în parte, în mod corespunzător, decizia civilă nr. 377/2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Instanța supremă reține că manifestarea de dispoziție este neîndoielnică și neechivocă în sensul renunțării recurenților-reclamanți la drepturile menționate, iar această manifestare de voință a părților se circumscrie principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și întrunește condițiile de formă și fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 408 C. proc. civ.

Față de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 408 și art. 409 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, va anula, în parte, decizia nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă și sentința nr. 57/COM/2017 din 01 martie 217 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență, va lua act de renunțarea la dreptul pretins și, în consecință, va respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în măsura renunțării la drept, menținând dispozițiile deciziei recurate referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzelor 5.4, 7.6 alin. (2), (13).6 și 16.2 teza a doua din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

Anulează, în parte, decizia nr. 377/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă și sentința nr. 57/COM/2017 din 01 martie 217 pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

Ia act de renunțarea la dreptul pretins și, în consecință, respinge, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în măsura renunțării la drept.

Menține dispozițiile deciziei recurate referitoare la constatarea caracterului abuziv al clauzelor 5.4, 7.6 alin. (2), (13).6 și 16.2 teza a doua din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. x/09.05.2008.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2021.