ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 336 din 25 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimată fiind Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., la data de 02.12.2021, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, sub nr. dosar x/2021; în drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile pct. 1 și pct. 8 ale art. 509 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 981/2022 din 17 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2020, intimată fiind Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La Înalta Curte de Casație și Justiție cauza a fost înregistrată la data de 28 martie 2022, pe rolul secției a II-a civile, sub nr. x/2022.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția tardivității declarării cererii de revizuire invocată, din oficiu, de către instanță, pentru formularea acesteia cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă cererea de revizuire, ca fiind tardiv declarată, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întemeindu-se pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- temeiul juridic al cererii formulate de revizuentă- de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menționat, termen legal, imperativ și absolut, care are ca punct/moment de plecare data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, de la care se calculează termenul de o lună prevăzut de lege pentru formularea cererii de revizuire deduse judecății, și a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. De asemenea, alin. (2) al aceluiași text de lege dispune: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, revizuentul invocă pretinsa contrarietate între decizia civilă nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021, a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, și decizia civilă nr. 935/AS din 18 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, și nr. 1011/2020 din 09.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, solicitând anularea deciziei civile nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021, a Curții de Apel Pitești, ca fiind potrivnică celor două hotărâri arătate, care sunt date de instanțe de același grad și, susține acesta, încalcă autoritatea de lucru judecat a acestor prime hotărâri.

Reiese, deci, că ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia civilă nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești și, în raport de data rămânerii ei definitive, se va calcula, în litigiul dedus judecății, termenul de introducere a cererii de revizuire.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății și în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., care prevăd că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, reiese că data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, a cărei revizuire se solicită, este chiar data pronunțării deciziei civile nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, astfel încât, termenul de o lună, prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit în cauză la data de 05 noiembrie 2021.

Or, cererea de revizuire, pentru contrarietate de hotărâri formulată de revizuentul A. a fost declarată la data de 02 decembrie 2021 (data poștei aplicată pe plicul de expediere a recursului, aflat la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă) și înregistrată la instanță la data 3 decembrie 2021.

Astfel, în conformitate cu raționamentul anterior prezentat, termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 05 noiembrie 2021, ceea ce face ca formularea, la data de 2 decembrie 2021, a cererii de revizuire deduse judecății să fie realizată cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speță, a revizuirii- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Legea procesual civilă reglementează și situația în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 ce dispun: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." - ceea ce, în speță, revizuentul nu a solicitat.

Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 185 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susținut;

Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a admite excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, și a respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca fiind tardiv declarată.

În acest context, trebuie reamintit că termenele procedurale sunt o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procesuale, de asigurare a celerității înfăptuirii actului de justiție și de fortificare a securității raporturilor juridice.

Cum instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudență constantă, că dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim și să fie necesare și proporționale, reținând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice, instanța de recurs apreciază că impunerea unui termen de exercitare a căii de atac a revizuirii nu este în sine contrară dreptului de acces și nu încalcă, în circumstanțele concrete ale cauzei, în care părțile interesate nu au putut demonstra niciun motiv întemeiat pentru nerespectarea acestui termen, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens, cauza Lungoci împotriva României, Hotărârea din 26 ianuarie 2006).

În același sens, Curtea Constituțională a României, în decizia nr. 524 din 5 iulie 2016 și decizia nr. 258 din 24 aprilie 2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate având ca obiect aceste dispoziții legale, a reiterat argumentele expuse în jurisprudența sa anterioară (e.g. decizia nr. 235/2003, publicată în M. Of. nr. 550/31.07.2003 și decizia nr. 251/2006, publicată în M. Of. nr. 319/10.04.2006), reținând că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, iar în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21.

Astfel, prin aplicarea acestor dispoziții, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiție nu reprezintă un drept absolut, exercițiul acestuia fiind supus unor limite și condiții de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situație regăsită în speța de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3744/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.